Sistemul judiciar este afectat de protocoalele secrete aplicate în perioada 2009-2016 de Serviciul Român de Informaţii şi Parchetul General, dar la Porţile Orientului nimic nu-i prea grav, aşa că ce s-a întîmplat în aceşti 7 ani pare să fie dat uitării şi cei responsabili speră să scape de răspundere. Parlamentarii, ca aleşi ai cetăţenilor, au datoria să cerceteze situaţia creată şi să determine Guvernul să ia măsurile necesare.
Între timp, a apărut motivarea Curţii Constituţionale, care lămureşte situaţia. Curtea confirmă faptul că din conflictul constituţional fac parte şi instanţele de judecată – de la cel mai mic rang şi pînă la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Această constatare extinde răspunderea la judecătorii care au dat sentinţele pe baza unor probe oferite procurorilor de ofiţerii SRI.
Şi Ministerul Public a avut o conduită neconstituţională, căci prin cele două protocoale şi-a cedat competenţe de urmărire penală în favoarea SRI, încălcînd astfel atribuţiile Parlamentului, singura instituţie care poate emite, modifica sau schimba legile de organizare a justiţiei.
Constituţia prevede în mod expres infracţiunile care formează obiectul de competenţă al SRI, acestea sînt legate de securitatea naţională, terorism şi ameninţările la adresa ţării. Protocoalele au adăugat însă şi alte atribuţii la competenţa legală a SRI. Practic, Ministerul Public a încălcat atribuţiile constituţionale ale Parlamentului, şi-a asumat rolul de legiuitor şi a emis un act care simulează actul legislativ, deci justiţia a fost înfăptuită în baza unui act nelegal.
Aplicarea protocoalelor, dovedite neconstituţionale, a devenit o practică în perioada celor 7 ani, aşadar justiţia înfăptuită cu ajutorul SRI a fost în afara legii. Cei condamnaţi în baza unor probe obţinute de SRI au dreptul să ceară revizuirea sentinţei, astfel ca dreptatea să fie înfăptuită. Remarcăm faptul că justiţia este imperfectă şi cel mai adesea riscurile unui proces depăşesc asigurările. Cu aceleaşi probe, judecătorii te pot achita într-o parte a ţării şi condamna în alta, practica fiind neunitară.
Curtea Constituţională a decis că procurorii nu pot încheia acte de cooperare instituţională între parchete şi SRI, în legătură cu cauzele individuale pe care le instrumentează. Ministerul Public a modificat şi completat în mod ascuns legislaţia în materia urmăririi penale, cu toate că nu avea dreptul să încheie acte administrative cu caracter de normă juridică, dar cu conţinut flexibil ce putea fi apreciat de parchet şi SRI de la caz la caz, ceea ce confirmă că protocoalele au adăugat la lege.
SRI este o entitate publică şi are competenţe stabilite de Constituţie, iar Consiliul Suprem de Apărare a Ţării nu poate să le extindă în alte domenii decît cel al securităţii naţionale, afirmă Curtea. Prin protocoale, SRI a adus atingeri grave drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor români. Din 2009, SRI a exercitat atribuţii de cercetare penală, în orice alt domeniu, în comun, de procurori şi ofiţeri SRI, cu nerespectarea separaţiei de competenţe între cele două structuri, afectînd echilibrul puterilor în stat.
Ofiţerii SRI au devenit procurori, punînd în executare mandate de supraveghere tehnică a cetăţenilor (ca pe vremea lui Stalin şi Dej), ceea ce încalcă dreptul la viaţă intimă, dreptul un proces echitabil şi Constituţia. Judecătorii nu ştiau cum au fost obţinute probele, dar asta nu e o scuză ca să încalci drepturile omului.
Protocoalele între Ministerul Public şi SRI au fost contra legii, a decis Curtea Constituţională, dar cine ne garantează că aşa ceva nu se mai poate întîmpla. Aşteptăm ca celelalte două puteri, legislativă şi executivă, să-şi exercite rolul şi să asigure democraţia. Nu dorim ca justiţia să devină represivă şi militarizată!
