Mi-am propus, şi v-am promis, că voi consemna evenimentele de care se ocupă Ediţia “Ziarele României Mari” (editor Peter McGee), deoarece se referă la istoria ţării noastre după Marea Unire. Ziarele sunt primul martor al istoriei. Publicaţia a ajuns la numărul 14 şi ne aduce aminte de Restauraţie. Adică a treia revenire a principelui Carol în ţară, la 6 iunie 1930. Ziarul “Dimineaţa” titrează pe prima pagină vestea sosirii în Capitală a lui Carol, după o aterizare forţată la Oradea. Sosirea viitorului rege are ceva de roman de aventuri, cu intrigă poliţistă. Este recuperat de pe un câmp, dintr-un avion defect, de un ofiţer al aviaţiei române. Este invitat într-un avion de recunoaştere şi ajunge la Bucureşti. Revenirea principelui în ţară era rezultatul negocierilor secrete cu Iuliu Maniu. După dispariţia lui Ion I.C.Brătianu, Carol reuşise să creeze un curent de simpatie pentru el, mai ales în rândurile armatei. Criza economică, agonia Regenţei, moartea marelui liberal au creat condiţii pentru spectaculoasa revenire. Presa constata că societatea românească avea nevoie de un nou salvator. Odată cu revenirea prinţului Carol din exilul parizian, România intra într-o nouă zodie. La 8 iunie 1930, Carol a fost proclamat rege. Era un om inteligent şi erudit, cu un excelent dar oratoric şi cu charismă, dar s-a lăsat deseori pradă slăbiciunilor şi exceselor. Pe parcursul domniei sale, a sprijinit şi finanţat iniţiativele culturale, dar şi oamenii de cultură. El a pus în practică cea mai amplă şi coerentă strategie de dezvoltare culturală pe care o cunoscuse statul român până la acel moment. În studenţia bucureşteană cumpăram din anticariate cărţi de valoare apărute la Editura Fundaţiilor Regale. Iuliu Maniu a condiţionat revenirea în ţară a lui Carol cu renunţarea la relaţia cu Elena Lupescu şi a refacerii căsătoriei cu principesa Elena. A promis că acceptă condiţiile, nu s-a ţinut de cuvânt, nu a semnat nici un document în acest sens. Maniu a demisionat din funcţia de premier invocând considerente de ordin moral. Apoi a acceptat, la insistenţele suveranului, să preia din nou preşedinţia Consiliului de Miniştri. Liderul ţărănist a avut o relaţie ambiguă cu regele, relaţie care s-a înrăutăţit pe măsură ce Carol devenea din ce în ce mai puternic. Deşi a fost cel care şi-a declarat sprijinul pentru recunoaşterea succesiunii la tron. O mare dezamăgire l-a cuprins pe Maniu când a sosit Elena Lupescu în ţară, însoţită de ministrul Mihail Manoilescu. La început a stat la Sinaia, departe de ochii lumii, dar apoi s-a mutat într-o superbă vilă din Bucureşti, care a devenit centrul intrigilor politice. Odată cu venirea Elenei Lupescu, s-a constituit camarila regală, care a fost un important pol de putere politică. La începutul lunii octombrie 1930, Iuliu Maniu, supărat pe rege, demisionează din fruntea guvernului. Regele prinde gustul dominaţiei. Fotografiile de epocă ni-l arată ca pe un suveran prezentabil, autoritar, cu un gust pronunţat pentru pompă şi ceremonii. Societatea românească, care aştepta un salvator, se întâlneşte cu un suveran implicat în viaţa politică cu apetit pentru intrigi. În anul 1938 se ajunge la dizolvarea Parlamentului şi la instaurarea dictaturii regale. A dat decret pentru dizolvarea partidelor politice. Carol nu a uitat că partidele politice i-au subminat autoritatea. Răzbunarea a fost pe măsură. Asta a dus la sfârşitul democraţiei parlamentare. În anul 1938 s-a înfiinţat partidul unic, purtând numele de Frontul Renaşterii Naţionale. Situaţia explozivă din Europa, care a impus României dureroase pierderi teritoriale, precum şi multele erori l-au determinat pe Regele Carol al II-lea să plece în exil la 6 septembrie 1940. România intră într-o altă epocă istorică. Ediţia de astăzi, 12 martie, a publicaţiei se referă la debutul fotbalului românesc la un campionat mondial.
