Partidele mari, popularii şi socialiştii, concurează în statele UE, dar în Parlamentul European cele două aripi politice s-au aliat şi conduc după principii ideologice amestecate, orientate spre capitalism, globalizare, comerţ liber, libertate sexuală, economie socială de piaţă, protecţie socială. Dar acest compromis este ameninţat, căci partidele extremiste şi naţionaliste atrag tot mai mult voturile alegătorilor nemulţumiţi de scăderea nivelului de trai, scumpirea vieţii, accentuarea sărăciei, şomajul ridicat, presiunea mare pe salariaţi, susţinerea de către stat a proprietarilor de întreprinderi. Comunitatea se află în pericol!
În campania pentru alegerile europarlamentare din 23-26 mai 2019, ne aşteptăm ca dreapta să menţină presiunea pe salariaţi, mulţi fiind emigranţi, şi să-i încurajeze pe micii întreprinzători, astfel ca mai mulţi salariaţi să aibă posibilitatea să devină proprietari independenţi economic. Iar stînga va propune un nou contract social, cu locuinţe la preţuri decente şi salariu minim garantat la nivel european. Inevitabil, statele vor menţine austeritatea şi vor diferenţia impozitele.
Problema nesoluţionată este de ordin politic, căci partidele clasice tind să dispară şi în locul lor apar lideri cu viziuni naţionaliste şi extremiste, antisistem, eurosceptici, cu soluţii îndrăzneţe, populiste. De nevoie, moderaţii au creat a treia cale, în care să fie satisfăcute şi drepturile omului şi drepturile colectivităţii, dar compromisul nu-i suficient. E nevoie de mai mult.
Criza economică şi financiară a fost atenuată prin pomparea pe piaţă a 500 de miliarde de euro, bani împrumutaţi de la bănci, dar salariile tot n-au crescut – patronii au angajat muncitori imigranţi. Vreo 4-5 milioane de români lucrează în occident (cu salarii mai mici decît ale localnicilor), deci produc venituri mai mari pentru patroni. Situaţia aceasta este tolerată de politicieni, aşa că alegătorii se răzbună şi preferă să aleagă alte partide. Dacă moderaţii nu vor veni cu soluţii pentru salariaţi, cîştig politic vor avea naţionaliştii, etniciştii, extremiştii, cei aflaţi la marginea democraţiei, cu riscul apariţiei unor lideri anarhişti (neofascişti sau comunişti), care vor desfiinţa UE şi continentul va reveni la logica conflictului. Proiectul european este pus în pericol de capitalism!
În urma acestor nemulţumiri sociale, apar mişcări haotice. De ce protestează „vestele galbene” din Franţa? Cer remunerare decentă pentru muncă, impozitare echitabilă, sindicate independente, locuinţe la preţ accesibil, benzină ieftinită… Ascensiunea partidelor populiste va accentua anarhismul colectivist şi individualist. Partidele aşa-zis democratice ar trebui să iniţieze strategii politice în interesul salariaţilor, nu al celor care nu ilustrează umanitatea morală şi au averi colosale.
În ciuda invenţiilor şi a dezvoltării tehnologice nemaivăzute, 15-45% dintre europeni au nivelul de trai foarte scăzut, iar 5% au averi cît ceilalţi 95%. Politicienii au datoria să ţină puterea economică sub control şi să repartizeze veniturile în mod echitabil, astfel ca valoarea muncii şi a capitalului să fie egală. După globalizarea din 1997-1998, partidele europene au făcut trei compromisuri epocale: au legalizat căsătoriile B+B şi F+F, au apărat proprietatea privată (prin deschiderea pieţei muncii) şi au intervenit prin stat doar acolo unde privaţii n-au avut interes. Efectul este pauperizarea unor mari categorii sociale.
Se apropie alegerile pentru Parlamentul European şi criza socială şi economică produce crize politice ce pot duce la creşterea numărului de alegători naţionalişti, extremişti, xenofobi, antisistem, cu reprezentare pe eşichierul politic. Europa se află într-un impas, avansarea populiştilor ar putea s-o destrame, iar o cale de apărare este reorientarea politicii europene spre social, în alianţă cu sindicatele şi cu societatea civilă.
