Mai multe generații am învățat la școală, pentru notă, despre greva de la Lupeni. Cei care mai citeam prin arhive știam că dincolo de foaia manualului era o realitate care nu se povestea în public. Înțelegeam că fiecare regim își trage focul sub oala lui. Nici filmul „Lupeni 29” nu m-a convins, deși avea actori minunați: George Calboreanu, Fory Etterle, Ilarion Ciobanu, Draga Olteanu-Matei. Din film nu a lipsit nici Lica Gheorghiu, fiica liderului comunist de atunci (1963). Istoria oficială a construit în jurul grevei o adevărată mitologie. Era o istorie paralelă. Ediția „Ziarele României Mari” ( numărul 12) ne aduce aproape o parte din presa timpului, care are relatări de la fața locului.
„Adevărul” și „Dimineața” își deschid prima pagină cu titluri mari, de genul: „La Lupeni a fost un adevărat măcel”, ori „Situație gravă la Lupeni. Armata a tras.” Din reportajele ziarelor amintite am desprins care au fost cauzele revoltei. Lupta minerilor a ajuns pe prima pagină doar când armata a deschis focul. Au fost 32 de morți și peste 100 de răniți. Doar atunci opinia publică națională, dar și din alte țări, s-au arătat șocate. Situația din Valea Jiului se tensionase, din toamna anului 1928, când s-a negociat încheierea unui nou contract de muncă. Minerii cereau introducerea zilei de lucru de opt ore, mărirea salariilor pentru cei care lucrau la focuri și puțuri, aprovizionarea cu alimente și bocanci, interzicerea folosirii minorilor în subteran. Condițiile proaste în care lucrau minerii erau cunoscute la București. Presa relatează opinia deputatului George Mârza, după o vizită la minele din Lupeni: „La ieșirea din subteran, minerii aveau aspect de oameni asfixiați, abia ținându-se pe picioare, lucrează în apă până în genunchi, fără cizme și fără măști de gaze.” Negocierile prelungite cu patronatul nu au dus la nici un rezultat.
Așa că pe 5 august 1929, minerii au decis să declanșeze greva prin ocuparea uzinei electrice. Ceea ce a dus la paralizarea întregii activități miniere. Se acreditaseră cauze de natură economică. S-a evocat și o componentă politică, atribuită cercurilor iredentiste maghiare care au profitat de starea economică, pentru a introduce tensiuni suplimentare. Dar deputatul socialist Fluieraș crede că escaladarea conflictului este de natură economică. Direcțiunea minelor a preferat să aducă muncitori șomeri din Maramureș în locul greviștilor, agravând tensiunile. Au fost și agenți provocatori, unelte ale prefectului. Comuniștii au fost absenți de la cea mai importantă grevă a primului deceniu interbelic. Dar, în numele falsificării istoriei, comuniștii se vor folosi, ulterior tragediei, pentru a construi un scenariu alternativ. Presa scrie că evenimentul a fost provocat de sindicate și încheiat, nefericit, cu intervenția violentă a armatei. Armata ar fi răspuns la un foc de revolver tras de nu se știe cine. Cad morți și răniți. Greviștii fug prin pădurile din apropiere, ori se retrag pe la casele lor.
S-a scris că armata a urmărit muncitorii în retragere. Țărăniștii veniseră la putere cu un sprijin popular excepțional, iar alegătorii se așteptau să le rezolve gravele probleme sociale, neglijate de liberali. Greva de la Lupeni a fost un test pe care partidul lui Maniu și Mihalache nu l-a trecut. Reacțiile critice la adresa guvernului nu au întârziat să apară. Chiar din interiorul partidului. Deputatul țărănist, dr. Lupu, este foarte dur, comparând masacrul de la Lupeni cu cel din 1907, când liberalii au tras în țărani. Pe lângă lipsa de dibăcie politică, criza economică a încurcat programul de guvernare al țărăniștilor. Numărul grevelor a crescut odată cu eșecul politicilor economice. Rămâne proverbială prezența scriitorului Panait Istrati în Valea Jiului. A venit din Franța, a obținut de la oficiali permis de liber acces în zona care era sub stare de asediu. Pentru a relata despre masacrații de la Lupeni. A fost încă un pas spre clarificarea opiniilor sale ideologice. El a constatat acolo o vânătoare de oameni.
Nu uit că a mai fost un Lupeni 77 și alte mineriade. O grevă terminată cu un masacru a arătat cât de fragil era echilibrul social al României interbelice. În numărul de astăzi al Ediției puteți citi despre marea criză economică. Furtuna declanșată de bursa newyorkeză a zdruncinat România din temelii. E bine să știm prin ce a trecut țara, pentru a înțelege și evenimentele din lumea în care trăim. Unele de atunci, se aseamănă cu cele de astăzi.
