Personalitatea copleșitoare a lui Vasile Lucaciu și contribuția sa substanțială la realizarea Marii Uniri au atras atenția foarte multor istorici, scriitori, muzicieni, artiști plastici, eseiști români și străini. Numai în ultima vreme au văzut lumina tiparului câteva studii consistente dedicate Leului de la Șișești, numit de contemporanii săi vocea autorizată a patriotismului român (Ionel I. C. Brătianu); mare luptător național (Dimitrie Onciul); vijeliosul tribun (Nicolae Iorga). Avem în vedere lucrarea lui Blaga Mihoc Dr. Vasile Lucaciu (1852-1922), apărută la Editura „Primus” din Oradea în anul 2018 – o ediție augmentată a celei din anul 1993, reeditarea, tot în anul 2018, de către Editura Societății Culturale Pro Maramureș „Dragoș-Vodă” din Cluj-Napoca a monografiei lui Corneliu Mezea, Vasile Lucaciu – Leul de la Șișești, a cărei primă ediție a apărut în anul 1936, și, în mod special, cartea neobositului, harnicului și extrem de informatului colonel în rezervă Gavril Babiciu, Vasile Lucaciu – erou al națiunii române, recent scoasă de sub tipar la Editura „Marist” din Baia Mare.
Cartea domnului Gavril Babiciu, rezultat al unor căutări asidue și al unei implicări generoase, își face cu autoritate loc – prin informația vastă pe care o pune la dispoziția cititorului, prin documentarea riguroasă și responsabilă, prin contribuții originale și prin abordări realiste, bazate de respectarea adevărului istoric – între studiile fundamentale dedicate lui Vasile Lucaciu. Structurată în paisprezece capitole, ea debutează cu un Cuvânt-înainte, în care autorul, după ce subliniază dificultatea cuprinderii între coperțile unei singure lucrări a personalității complexe a lui Vasile Lucaciu, al cărui crez a fost „apărarea drepturilor și libertăților tuturor românilor”, crez mărturisit elocvent prin „închinarea ctitoriei sale – Biserica Maicii Domnului din Șișești – marelui ideal de veacuri PRO S. UNIONE OMNIUM ROMANORUM”, ne spune că și-a propus „să detalieze toate evenimentele trăite, organizate sau la care a participat Vasile Lucaciu în întreaga-i viață”, scoțând în evidență acele aspecte pe care Domnia Sa le-a considerat esențiale și oferind cititorilor posibilitatea de a aprofunda o problemă sau alta pe baza surselor bibliografice puse la dispoziție.
După ce prezintă, într-o formă concisă, esențializată, tabloul sociopolitic al Transilvaniei la jumătatea secolului al XIX-lea, autorul se ocupă, în primul capitol, de Copilăria, adolescența și anii de studiu ai viitorului mare tribun al națiunii române. Cunoaștem cu această ocazie originea și componența familiei Lucaciu, aspecte interesante din anii copilăriei la Apa, precum și din perioada studiilor în localitatea natală, în Baia Mare, Ungvar, Oradea, Roma, Gherla, după care, cea de-a doua secvență, intitulată În vâltoarea vieții, ne oferă informații interesante cu privire la căsătoria lui Vasile Lucaciu, la hirotonirea sa ca preot, la profesoratul acestuia de la Satu Mare și Losoncz, precum și la activitatea literară și publicistică aferentă acestei perioade. Următoarele trei capitole (Acasă la Șișești; Credința șișeștenilor; Idealul vieții părintelui Vasile Lucaciu) sunt dedicate, cu preponderență, activității acestuia ca paroh de Șișești, ocazie cu care se redau pe scurt istoricul comunei, evoluția structurii confesionale a acesteia, alături de care cititorului îi sunt oferite o serie de informații despre biserica veche, despre zidirea noii biserici, despre ctitoriile părintelui Vasile Lucaciu, despre implicarea acestuia în activitatea ASTREI, în viața socială și culturală a zonei, în revigorarea învățământului, în crearea de unități bancare etc. În capitolul al VI-lea (Implicarea în viața politică) îl vedem pe Vasile Lucaciu membru și lider al Partidului Național Român din Transilvania, calitate în care este profund preocupat de situația românilor din Transilvania, de statutul lor național și identitar, implicându-se cu responsabilitate în lupta pentru câștigarea drepturilor națiunii sale. Participă la Congresul Partidului Național Român ținut la Sibiu în 7-8 mai 1887, fiind ales în comitetul de conducere al acestei formațiuni politice, autorul arătând că militantismul și ținuta de intelectual român demn și patriot ale lui Lucaciu au atras un val de represiuni din partea autorităților ungurești, care-i înscenează un proces și chiar îl arestează pentru mai bine de o lună. Autorul insistă în acest capitol asupra pregătirii și prezentării împăratului de la Viena a celebrului Memorandum, punând la îndoială așa-zisul sprijin acordat memorandiștilor de către regele Carol I și aducând în sprijinul acestei idei argumente ce se impun a fi luate în seamă. Secvența următoare a cărții domnului Gavril Babiciu redă Martirajul dr. Vasile Lucaciu. Aflăm aici o serie de date referitoare la represiunile, nedreptățile și suferințele de care a avut parte Vasile Lucaciu din cauza unei stăpâniri obtuze, șoviniste, incapabile să accepte egalitatea națiunilor. Vedem cum i se înscenează un penibil proces, în urma căruia este suspendat din calitatea de paroh, este arestat la 28 decembrie 1892 și încarcerat în închisoarea de la Seghedin și apoi în cea din Budapesta, fiind eliberat în luna februarie 1894. Urmează apoi un lung proces canonic pentru redobândirea drepturilor anulate abuziv de episcopul Ioan Szabó de Gherla, calificat, pe bună dreptate, „colaboraționist al guvernului maghiar”, „slugarnic, parvenit și denunțător de neam”. Foarte grav i se pare autorului în acest context faptul că, atât Consistoriul de la Gherla, cât și o parte dintre preoții din zona Băii Mari s-au manifestat împotriva lui Vasile Lucaciu – fie din lașitate, fie din slugărnicie sau din tendințe de parvenire. Capitolul al VIII-lea este rezervat activității politice a lui Vasile Lucaciu în Parlamentul de la Budapesta, perioadă pentru care autorul s-a informat în numeroase arhive și biblioteci din țară și din Budapesta, punând astfel în circulație documente inedite. Aflăm cu această ocazie cum au decurs alegerile de la Beiuș, unde, spre disperarea ungurilor, Vasile Lucaciu a repurtat o semnificativă victorie. Sunt amintite luările de cuvânt, interpelările și, în general, prestația profund democratică, patriotică și naționalistă a lui Vasile Lucaciu într-un parlament ostil românilor, parlament care a mers până acolo în intoleranța etnică și șovinismul fără limite, încât i-a ridicat imunitatea eroului nostru. Este scoasă în evidență activitatea lui Vasile Lucaciu ca președinte al Comitetului Comitatens Satu Mare al PNR, participarea la diferite întâlniri cu reprezentanții guvernului maghiar, precum și la o serie de evenimente culturale sau politice în țară și în străinătate: la Graz, Montpellier, Geneva, Londra etc. Capitolul al IX-lea – România în război înfățișează activitatea lui Vasile Lucaciu în București, unde se refugiază din cauza amenințărilor administrației ungurești, devenind președinte al Ligii pentru unitatea culturală și politică a tuturor românilor și, alături de Octavian Goga – și el refugiat –, un adevărat portdrapel al luptei de eliberare națională a Transilvaniei și de alipire a ei la România, militând, totodată, pentru intrarea României în război de partea Antantei. Între timp ungurii îl declară trădător și, în anul 1915, îl condamnă la moarte. Este ales, la 22 decembrie 1915, deputat de Galați în Parlamentul României, merge, în același an, în Italia unde insistă pentru intrarea acesteia în război. Domnul Gavril Babiciu acordă o atenție mare acțiunilor întreprinse de Vasile Lucaciu după ce România intră în război: inițierea, la Iași, a Comitetului Național al Românilor Refugiați din Austro-Ungaria, Misiunea Patriotică din SUA, vizitarea taberei de la Darnița, militarea la Paris pentru întregirea țării, organizarea de legiuni de voluntari români pe frontul italian etc. Ziua de 1 Decembrie îl găsește pe Vasile Lucaciu în Italia. Ultimele capitole ale cărții ni-l înfățișează pe Vasile Lucaciu revenit în glorie acasă la Șișești, înscris apoi în Partidul Poporului condus de Averescu, ales deputat în anii 1919 și 1920, militant pentru înfăptuirea reformei agrare, ministru fără portofoliu în Guvernul Averescu, conducând, ca decan de vârstă, lucrările Parlamentului României Mari la 21 iunie 1921, candidând din nou în 1922, când este maltratat de adversarii politici. Autorul cărții nu-și ascunde revolta față de insuficienta admirație acordată marelui patriot de oamenii politici ai vremii, subliniind că „după moarte, toți își aduc aminte de el. Ziarele, politicienii, toată lumea se întrecea în elogii. I se organizează funeralii naționale, este făcut arhiereu vicar, chiar și Brătianu își amintește să-l decoreze cu Ordinul Steaua României în Grad de Comandor”. Autorul notează apoi cu amărăciune: „A putut decora, la propriu, doar sicriul”. Ultimul capitol al cărții, întitulat sugestiv Înveșnicirea lui Vasile Lucaciu, este rezultatul cercetărilor întreprinse de autor pentru identificarea localităților, instituțiilor, persoanelor etc., care au decis să cinstească memoria marelui înaintaș, ridicându-i statui sau busturi, atribuindu-i numele propriilor instituții, închinându-i creații literar-artistice etc. Aflăm cu justificată mândrie că Vasile Lucaciu se regăsește printre eroii cei mai îndrăgiți ai maramureșenilor, numele său fiind prezent în numeroase producții folclorice, chipul său fiind pictat în mai multe biserici, iar numele său atribuit multor instituții de învățământ și cultură etc. În memoria lui au fost amplasate plăci memoriale, busturi, monumente și statui, au fost editate cărți poștale, au fost scrise piese de teatru, iar numeroși pictori i-au imortalizat chipul în tablouri valoroase și i se dedică emisiuni la radio și televiziune etc.
Cartea domnului Gavril Babiciu se adresează, deopotrivă, tinerilor și vârstnicilor, tuturor acelora care sunt interesați de istoria frământată a acestui minunat colț de țară, cărora le oferă un model de intelectual implicat și responsabil, pentru care emanciparea țării a constituit un crez înalt, care i-a coordonat întreaga viață. Scrisă cu grijă, bazată pe documente și cercetări îndelungate, cartea domnului Gavril Babiciu este ea însăși un omagiu adus unuia dintre marii eroi, nu doar ai Maramureșului sau Transilvaniei, ci ai României întregi.
Conf. univ. dr. Ștefan Vișovan
„Vasile Lucaciu revent în glorie acasă la Șișești,”
Iar ati scris gresit!
Unde e si ce face corectorul?