Cu episoade derulate în ţară şi pe meleaguri străine, serialul dispune de ingredientele necesare asigurării succesului. Rolurile principale le deţin personaje publice şi instituţiile statului, situate la vîrful sistemului judiciar. Cele secundare revin regizorilor şi scenariştilor postaţi în culise şi departe de ochii opiniei publice. Datorită mediatizării excesive, a celor două personaje, telespectatorii sînt curioşi să afle deznodămîntul serialului. Imagini din ultimul episod ne-au parvenit în Ajunul Crăciunului, cînd Udrea şi Bica au ieşit dintr-o închisoare din capitala unei ţări exotice, numită Costa Rica. Libertatea lor s-a datorat unei decizii a C.C.R., în baza unor vicii de procedură, legate de constituirea ilegală a completului (completelor) de judecată, din cadrul I.C.C.J. Instituţie menită să-i judece pe demnitarii acuzaţi de acte grave de corupţie. Deşi cele două personaje savurează libertatea, unde-i cald şi bine, situaţia lor juridică rămîne confuză şi incertă. Conform procedurilor judiciare, un alt complet de judecată urmează ca în zilele următoare să le decidă soarta. Dacă instanţa le va absolvi de orice vină şi vor fi achitate, drumul spre libertate le rămîne asigurat, iar finalul meciului justiţie-corupţie va fi 0-1 în favoarea corupţiei. Context în care, imaginile din episoadele anterioare, cu Udrea şi Bica în diferite ipostaze, vor rămîne resurse „inestimabile” pentru regia unui film de lung metraj. După reîntoarcerea lor în ţară nu este exclus să le revedem în demnităţi publice, să dea statul în judecată, motivînd că la închisoare au stat degeaba şi imaginea le-a fost aflectată. Dacă din nou vor fi trimise după gratii, situaţia lor devine şi mai complicată. Pentru ispăşirea pedepsei, autorităţile din ţară vor trebui să demareze procedurile specifice extrădării şi aducerii lor în ţară.
Udrea şi Bica au luat în calcul varianta, de aceea decizia de a-şi prelungi sejurul în Costa Rica a fost firească, corectă şi oricine ar fi procedat la fel. În cazul lui Udrea, şederea nu are legătură cu actele copilului născut într-o ţară străină. Pe oamenii aflaţi în situaţii critice, instinctul de apărare îi obligă să-şi joace şansa pînă la capăt. Rememorarea secvenţelor din episodul cînd Interpolul le-a luat de pe stradă şi trimis la închisoare este semnal că cererile de azil politic nu le-ar fi favorabile. Indiferent de finalul serialului, un lucru este sigur. Justiţia s-a compromis şi se află într-o puternică criză de imagine. Iată şi cîteva argumente bazate pe întrebări din episoadele anterioare şi rămase fără răspunsuri. Pentru actele de corupţie săvîrşite – aşa spun procurorii DNA – Udrea şi Bica au fost judecate de cea mai înaltă instanţă din sistemul judiciar. Căreia, nu degeaba i se spune Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Avînd în vedere „greutatea” inculpatelor, cineva trebuia să vegheze ca respectivul complet să fie constituit în legalitate perfectă, fără să genereze vicii de procedură. Datorită mediatizării, într-o instituţie precum I.C.C.J. ilegalitatea completului a fost imposibil să treacă neobservată. Dacă cineva a ştiut, de ce Curtea Constituţională Română a fost sesizată după, nu înainte ca instanţa să le condamne la închisoare cu executare. Cine a orchestrat plecarea lor din ţară, înainte ca respectivul complet (fie şi ilegal) să dea verdictul conform legii? Pentru autorităţi evenimentul plecării, pe uşa din dos, nu a fost unul inedit, în măsură să le ia prin surprindere. Plecarea lui N. Popa (ăla cu FNI-ul) în Indonezia, R. Mazăre în Madagascar şi Ghiţă în Serbia sînt exemple notorii de fugari plecaţi cu complicitatea statului. Udrea şi Bica, de unde au avut banii necesari ca ele şi apropiaţii lor să trăiască mai bine de un an într-o ţară unde sigur nu totul se dă pe gratis. Nu sînt răutăcios, însă pentru a-şi cîştiga existenţa nu cred că au spălat vase în restaurant sau au dansat la bară într-un club de noapte. Inclusiv punerea lor în libertate s-a făcut oarecum forţat. Graba întocmirii actelor necesare şi trimiterea lor în Costa Rica, printr-un curier special, în timp foarte scurt, a generat speculaţii. Înseamnă că instituţiile statului cînd vor pot să facă acte de caritate şi cadouri nesperate. Depinde de marfa şi numele clientului aflat pe lista de priorităţi. Reacţia opiniei publice depinde de ce va decide noul complet de judecată. Trimiterea lor după gratii nu este o soluţie bună, mai ales că Udrea este şi mama unui copil mic de tot. Numai că cine greşeşte trebuie să plătească. Dacă au prejudiciat statul cu sume mari de bani, ANAF-ul are obligaţia să-i recupereze. Cum anume, e treaba instituţiei. Udrea şi Bica sînt femei bogate, au de unde plăti preţul libertăţii şi nu vor rămîne pe drumuri. Principiul „banii jos şi ochii la uşa libertăţii” ar fi cazul să-şi intre în drepturi. Altfel, corupţia în rîndul demnitarilor va deveni reflex condiţionat, iar telenovelele cu personaje corupte se vor transforma în comedii, bune de prostit şi manipulat opinia publică.
Prof. Vasile ILUŢ
