A trecut în nefiinţă un mare filosof: Academicianul Teodor Dima

4
428

În primele ore ale anului 2019, s-a stins din viaţă academicianul Teodor Dima. Este o pierdere grea pentru cultura şi filosofia românească. A fost un profesor de excepţie al Facultăţii de Filosofie, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, cea dintâi Facultate de Filosofie a României.

A fost decan două mandate, între 1992 şi 2000. A fost Cancelar General al Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” în perioada 2000-2004. A fost ales Academician în anul 2005. Din 1995 până în 2018, a fost Director al Institutului de Cercetări Economice al Şcolii „Ghe. Zane”, Filiala Iaşi a Academiei Române. A publicat zeci de cărţi şi sute de studii de referinţă în domeniul epistemologiei, filosofiei ştiinţei şi logicii.
A editat şi îngrijit numeroase lucrări de filosofie. A participat la sute de conferinţe şi congrese de filosofie, naţionale şi internaţionale. Pentru activitatea sa ştiinţifică şi didactică, a primit recunoştinţa multor universităţi, printre care şi a Universităţii de Nord din Baia Mare, prin acordarea titlului de Doctor Honoris Causa.
În calitate de profesor universitar, a avut mii de studenţi şi doctoranzi, care i-au fost discipoli, printre care renumiţi intelectuali maramureşeni. A avut legături de suflet cu Maramureşul, în special cu cei care i-au fost studenţi şi doctoranzi. Maramureşul era casa lui de suflet, despre care vorbea atât de frumos. A avut o contribuţie majoră la înfiinţarea specializării de Filosofie şi Jurnalism la Facultatea de Litere, Universitatea de Nord. A avut un rol fundamental la înfiinţarea Şcolii Doctorale de Filosofie, alături de academicianul Alexandru Surdu, Şcoală de prestigiu, care împlineşte 13 ani de existenţă în 2019.
A introdus Universitatea ca partener prin Şcoala doctorală de Filosofie în două programe internaţionale de cercetare de mare anvergură în domeniul filosofiei, la care au participat şi tineri doctoranzi şi doctori din Şcoala de Filosofie de la Baia Mare. A fost membru în comisii de doctorat din cadrul Şcolii Doctorale. Pentru academicianul Teodor Dima, Maramureşul reprezenta un spaţiu sacru de spiritualitate românească. Era de o bunătate şi de o generozitate rară, de o înţelegere deplină a celorlalţi şi mai ales în momentele grele. O mare personalitate, cu un destin luminos! Un suflet uriaş!
Cu pioasă recunoştinţă, profesorii, doctorii şi doctoranzii Şcolii Doctorale transmit condoleanţe familiei îndurerare, pe care a iubit-o atât de mult. Dumnezeu să-l odihnească în pace!
Prof. univ. dr. Petru DUNCA, Şcoala Doctorală de Ştiinţe Umaniste, Domeniul Filosofie

4 COMENTARII

  1. @Sebastian.
    În conformitate cu definiția „neființei” invocată de către d-ta din DEX („faptul de a nu exista, de a nu fi; inexistență; stare a ceea ce nu există; neant”) vreau să te întreb: Eminescu, atunci când a murit, a trecut în neființă? În neant? Eminescu nu mai există? Sau a trecut – într-un anume fel – în noi? Mai există în noi sau nu?

  2. Definiția cuvântului ființă – DEX:
    http://www.dex.ro/ființă

    Definiția cuvântului neființă:
    http://www.dex.ro/neființă

    Trecerea în neființă poate reprezenta o continuare a existenței sub o altă formă și într-un spațiu nedefinit, altfel decât prin înfățișarea înaintea celorlalți sau decât ca formă fizică vie, concretă. Afirmația poate fi considerată corectă, declararea faptului/evenimentului putând îmbrăca diverse forme, după preferința sau inspirația celui care scrie.

  3. Cineva care a murit nu a trecut în neființă, ci practic a trecut într-o altfel de ființă (inclusiv în ființa noastră, direct sau indirect), într-o altă regiune a ființei, într-un alt regim ontologic. Creștinește se zice foarte frumos și adevărat că a trecut le cele veșnice. R. I. P.

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.