Profesorul şi istoricul Ion Ţelman din Vişeu de Sus a schimbat prefixul, la 1 ianuarie 2019 a devenit octogenar. Originar din comuna Cuhea (azi Bogdan-Vodă), a rămas legat de această localitate, colegii din învăţământ spunându-i ”cuheanul”. A absolvit liceul în Vişeu de Sus (1957), a treia promoţie, şi apoi Facultatea de Filologie (Istorie-Filosofie) a Universităţii ”Al. I. Cuza” din Iaşi (1962). I s-a oferit postul de asistent la Catedra de marxism-leninism a universităţii ieşene, pe care l-a refuzat cu hotărâre, pentru că nu voia să slujească discipline străine de orientarea sa intelectuală şi morală. Refuzul negativ a fost o dovadă de curaj – pe atunci, toate se interpretau politic.
Ca profesor la Liceul ”Bogdan Vodă” din Vişeu de Sus, timp de 40 de ani, a predat Istoria şi Literatura română, iar după 1989, Istoria artei şi Istoria religiilor, ca obiecte opţionale. Ca dascăl, s-a remarcat prin seriozitate şi profesionalism, fiind respectat de colegi şi admirat de elevi. A manifestat un interes deosebit pentru istoria Maramureşului, cu accent pe Cuhea, apoi pe Vişeu de Sus. A publicat studii şi articole de istorie locală în culegeri şi în reviste de specialitate şi, împreună cu Ion Moise, a făcut să apară prima publicaţie din Vişeu, în anii comunismului, revista şcolară ”Zimbrul”, din 1969.
După pensionarea din învăţământ (în 2002), a urmat o perioadă deosebit de rodnică în echipa de cercetare şi valorificare a bogatului material adunat din cărţi, arhive şi informaţii orale. Ca urmare, a publicat 7 cărţi, mai ales cu teme din istoria Maramureşului. Dintre acestea, două sunt monografii ale Cuhei, prima în 2005, scrisă împreună cu Ioana Mariş Dăncuş şi Elisabeta Faiciuc, şi a doua apărută în 2014, intitulată ”Cuhea în istoria Maramureşului”. În 2016, a publicat ”Vişeu de Sus, o istorie în imagini”, împreună cu subsemnatul. O carte aparte a fost ”Valori culturale europene”, în care prof. Ion Ţelman şi-a valorificat cunoştinţele de cultură şi istorie a artei, prezentând opere de pictură, sculptură, arhitectură, adunate în excursiile din Italia, Franţa şi Anglia (a călătorit în 15 ţări din Europa şi în Ţara Sfântă).
O altă latură a activităţii sale o constituie adunarea de obiecte muzeistice. Prin anii `70 ai secolului trecut, a alcătuit o colecţie în liceu şi, mai apoi, la Muzeul de Istorie şi Etnografie din Vişeu, unde profesorul a lucrat 10 ani ca muzeograf (2002-2012). Iată un dascăl împlinit în plan profesional şi intelectual, cunoscut şi apreciat în oraşul nostru şi în zonă. Are în proiect o carte de amintiri şi confesiuni, pe care, ”de-oi trăi şi-oi fi sănătos”, speră să o scrie. La mulţi ani, domnule profesor!
