Urmare din nr. 8712/2018
Continuăm interviul nostru cu John Istrate și Mihai Ilie, cei doi piloți de baloane cu aer cald. În Anul Centenarului Marii Uniri, John Istrate și Mihai Ilie au împlinit 20 de ani de când dețin brevetul de piloți de baloane cu aer cald. Spun că zborurile cu baloanele cu aer cald le-au făcut viața „mai frumoasă, mai palpitantă” și că în toți acești ani au avut parte de „trăiri fantastice”. Sunt convinși că, într-un viitor nu foarte îndepărtat, cerul va deveni mult mai aglomerat și că oamenii își vor cumpăra aparate de zbor așa cum în prezent își cumpără mașini. John Istrate și Mihai Ilie le recomandă și celorlalți să îndrăznească să experimenteze zborul cu balonul cu aer cald pentru că nu vor regreta.
R : Aveți unele amintiri mai haioase sau mai palpitante cu unii dintre cei care au ales zborul cu balonul?
J.I.: În primăvara anului 1999 cred, la unul din primele zboruri, am ieșit la un zbor tehnic de verificare, împreună cu câțiva prieteni, piloți la rândul lor. Atmosferă relaxată, fără stres, multe glume și mai puțină concentrare. Vântul ne-a dus deasupra lacului de acumulare al barajului din zona Mihăilești. Menționez că eu eram pilotul la comandă. Am lovit apa lacului destul de serios, după care apa a început să pătrundă în nacelă. Repede am început încălzirea susținută și, după 2-3 minute, am reușit să ne înălțăm din nou, dar cu o cantitate consistentă de apă la bord. Zborul a continuat, am depășit lacul și am ajuns deasupra unui drum de țară, pe care se deplasa o mașină. Partea cea mai amuzantă a fost că șoferul acelei mașini s-a oprit și a ieșit din mașină să vadă de unde plouă pe mașina lui, pe cer nefiind nici un nor. Desigur, noi aruncam cu frenezie apa din nacelă și ne deplasam exact deasupra lui.
M.I.: Sunt multe…La un zbor cu John am intrat puțin în apa unui lac de lângă București. Toate bune și frumoase, până am decolat din nou. Cerul era perfect senin, nici un nor. Sub noi, pe câmp, o mașină care a ajuns pe aceeași traiectorie cu noi. Dintr-o dată, am văzut cum apa care se scurgea din nacelă ajunge pe parbrizul mașinii. Șoferul pornește ștergătoarele, apoi oprește și deschide portiera și se uită să vadă de unde Doamne curge apă pe mașina lui, pe un cer fără nori…
R: Au fost momente în care ați simțit că zborul a fost unul riscant?
J.I.: Sunt astfel de momente, generate în special de condițiile meteo incerte, cu potențial de schimbare într-un interval scurt de timp. În general, acestea se întâlnesc vara sau în perioade cu atmosferă încărcată. Este foarte importantă reacția rapidă și anticiparea evoluției meteo.
M.I.: Avem grijă să eliminăm toate riscurile. Bineînțeles că nu poți să faci asta în totalitate atunci când vorbim de zbor. Îmi amintesc că la un zbor de record am rămas fără oxigen, la peste 8.000 m. A fost un moment de teamă, pentru că nu știam cum o să reacționez, având în vedere că mă aflam într-o nacelă deschisă și într-un mediu teribil de ostil, dar am rezolvat problema și lucrurile au decurs normal până la urmă.
R: Cât de costisitoare din punct de vedere financiar este o astfel de pasiune?
J.I.: Este foarte costisitoare. Având în vedere că anvelopa balonului este construită din pânză, aterizările și decolările se fac câteodată pe terenuri neprietenoase, precum și uzura rapidă, toate acestea duc la frecvente înlocuiri de material. De asemenea, lipsa unor centre de service autorizate pe teritoriul României ne obligă la deplasări frecvente în străinătate pentru reparații și verificări tehnice anuale. Nu în ultimul rând, trebuie adăugate costurile anuale cu asigurarea, depozitarea, costurile orare de exploatare, pregătirea permanentă a piloților și echipajelor de sol etc. Și absolut toate sunt necesar-obligatorii, pentru ca activitatea noastră să se desfășoare în siguranță și în conformitate cu reglementările aeronautice.
M.I.: Este destul de costisitoare. Un balon costă începând de la 45.000 euro și la fiecare zbor ai nevoie de o echipă de 3 oameni, mașină de recuperare etc. Costurile unui zbor pot ajunge la 200 euro și vorbim doar de costurile directe, fără să luam în calcul amortizări, resurse sau alte cheltuieli.
R: Se poate trăi din această pasiune, în România?
J.I.: Se poate spune că da, dar nu te îmbogățești.
M.I.: Este destul de costisitoare. Un balon costă începând de la 45.000 euro și la fiecare zbor ai nevoie de o echipă de 3 oameni, mașină de recuperare etc. Costurile unui zbor pot ajunge la 200 euro și vorbim doar de costurile directe, fără să luam în calcul amortizări, resurse sau alte cheltuieli.
R: Dețineți și baloane cu aer cald?
J.I.: Da, am două baloane înmatriculate și mai multe echipamente.
M.I.: Da, dețin un balon împreună cu un prieten, Mugurel Ionescu.
R: Anul acesta se împlinesc 20 de ani de când ați obținut brevetul de pilot de baloane cu aer cald, cum percepeți întregul parcurs? A fost greu să-i cuceriți pe români cu zborurile cu balonul cu aer cald?
J.I.: Așa cum spuneam la început, „never say never”. Pot spune că baloanele mi-au schimbat viața, mi-au făcut-o mai frumoasă, mai palpitantă, am avut ocazia să întâlnesc oameni minunați, să călătoresc mult și să văd locuri incredibile, dintr-o cu totul altă perspectivă. Nu pot decât să fiu recunoscător pentru ce mi s-a dat. În ce privește percepția, pot spune că românii sunt foarte deschiși la experiențe noi. Nu a fost greu să fie cuceriți, mai ales că noi împlinim vise (visul de a zbura) într-un mod de-a dreptul încântător.
M.I: Un drum frumos, plin de momente deosebite, de trăiri fantastice și care sper să țină cât mai mult. Nu a fost greu, românii sunt fascinați de zbor și, atunci când au ocazia, se lasă ușor atrași de frumusețea zborului.
R: Cum au fost începuturile acestui sport în România? Cât de diferite erau baloanele de atunci (din punct de vedere tehnic) de cele de acum?
J.I.: Trebuie spus că în aviație sunt oameni foarte bine pregătiți și foarte deschiși să ajute. Neexistând o legislație dedicată acestui tip de zbor la momentul respectiv, a fost necesar să ne inspirăm din reglementările altor state cu vechime în domeniu. Au fost multă muncă, multe ajustări și echivalări de făcut, dar și mult ajutor primit de la specialiștii Aeroclubului României și Autorității Aeronautice Civile Române. Baloanele nu diferă foarte mult, ca dovadă că eu am un balon din 1998 care încă este apt de zbor. Iar pe plan mondial, în afara materialelor din care sunt construite și a anumitor îmbunătățiri funcționale aduse arzătoarelor, nu există mari schimbări. Zborul cu balonul se bazează în continuare 99% pe vânt și pe abilitățile piloților.
M.I.: Ca sport suntem încă la început. Sper să fim mai mulți și să putem desfășura competiții de zbor cu balonul cu aer cald cât mai curând. Tehnic, baloanele nu se schimbă foarte mult. Formula rămâne aceeași, se îmbunătățesc materialele din care sunt făcute anvelopele și arzătoarele, care devin mai silențioase și mai economice.
R: Și, după un salt în trecut, facem un exercițiu de imaginație și ne plasăm în viitor: cum vedeți zborurile cu balonul cu aer cald peste 20-30 de ani?
J.I.: Nu cred că se va schimba foarte mult din punct de vedere tehnic. Cred însă că va fi mult mai restricționat. Văd că omul încearcă constant să cucerească văzduhul cu mașinăriile zburătoare. Au apărut dronele, precum și mașina-avion. Nu cred că va mai trece mult și ne vom putea cumpăra aparate de zbor așa cum cumpărăm mașini, iar obținerea licenței de pilot va fi mult simplificată. Cred că vom trece la o etapă nouă în aviație, în care cerul va fi mult mai aglomerat, dar și mult mai reglementat.
M.I.: Cum spuneam, baloanele se schimbă greu, formula asta este aproape aceeași de la apariția baloanelor în epoca modernă, să spunem. Peste 30 de ani voi zbura cu un balon mai ușor, cu un consum mai mic…sau poate cu un balon dotat cu un generator antigravitațional, fără să mai consumăm combustibili. Vom vedea…
R: Când nu zburați cu balonul, cu ce vă place să vă umpleți timpul?
J.I.: Îmi place mult să călătoresc, în special cu mașina. Îmi place la nebunie să conduc. Și să gătesc. Familia zice că m-aș pricepe…
M.I.: Mai zbor cu deltaplanul, prima mea dragoste…de zburător. Fac sport și citesc cărți de aviație.
R: Un gând transmis amatorilor de zboruri cu balonul…
J.I.: Să treacă de la dorințe la fapte. Este, cred, unul din cele mai frumoase și mai romantice tipuri de zbor. Faptul că stai într-o nacelă deschisă, deasupra pământului, în care ai libertate de mișcare și o perspectivă de 360 de grade îți dă o senzație de bine și de libertate ce greu se poate descrie în cuvinte. Iar la finalul zborului mai primesc și diplome pe deasupra!
M.I.: Zburați și veți vedea o lume mai frumoasă, mai bună, mai bogată în toate frumusețile pe care le visați și la care sperați. Zburați și veți simți altfel!
Credit foto: Diana Cherecheș
