Se apropie Sfânta Seară de Crăciun! În viteza întâlnirilor cotidiene ne propunem să vorbim numai de bine. Să ne apropiem întâmplări care nu produc lacrimi, nu duc la vrajbă, nu convoacă ura, nici primejdioasa încrâncenare a sufletului. Construind acest text, m-am gândit de unde să fac rost de acest bine care să lumineze sărbătorile? M-am întors în amintire, acolo unde nu poţi face nici un retuş la viaţă. Ea este, aşa splendidă, izvorâtă din miracolul Cerului, care s-a întrupat, în Ajun de Crăciun, în Naşterea cea Mare. Pruncia mea, cea dusă cu un tren forestier, mi-a fost şi vârsta marilor întrebări.
De unde să aştepţi răspunsul? Din lumea imediată. Cea de atunci apropiată. Aşa mi-a scânteiat în minte imaginea când tata a chemat, în şura noastră cu podele de brad, să joace Viflaimul. Până în ziua de astăzi mi-a rămas în minte scena cu cei trei magi care aduceau aur, smirnă şi tămâie. Perfect de bine îmi amintesc că l-am întrebat pe Moşu Lupu a Şumânesi, carea stătea pe o laiţă, mai în faţă: ce înseamnă aceste cuvinte? Om cu frica lui Dumnezeu, cu părul lung şi sprâncene stufoase, cu proverbiala lui voce aşezată, dar foarte convingătoare, mi-a spus că aurul se dă regilor, tămâia arată că Domnul Iisus a venit în lume să slujească, iar smirna este jertfa. Teologii au cuvântul!
Dar nu uitaţi că am fost lămurit de un om cu puţină carte. Din curtea mea, cu Viflaimul, am ajuns în Ajunul acestui Crăciun. În zilele premergătoare. Care mi-au fost însemnate cu întâmplări cu farmecul binelui din lume. Tocmai ce căutam. Iar Cerul ţi le dăruieşte generos. Dacă ai fost cocon cuminte tot anul, ne spunea mama. Aşa că pornesc poveştile binelui. Sus, pe meştergrinda sfârşitului de an a fost crestată cartea lui Ioan Ardeleanu-Pruncu, despre forţa cuvântului pentru luminarea Maramureşului. A doua zi ne-a adus o crestătură mai apăsată prin lansarea volumului ”100 de personalităţi maramureşene care au făcut istorie”. Gospodarii acestei monumentale cărţi sunt Biblioteca Judeţeană ”Petre Dulfu” din Baia Mare şi Academia Română, prin Centrul de Cercetare şi Documentare din reşedinţa judeţului Maramureş.
Lume multă! Autori şi urmaşi au fost puşi în relief de cel cu ideea cărţii şi menţinerea focului aprins, distinsul intelectual Teodor Ardelean. Care ştim cine este. Apoi a venit darul întâlnirii cu Ştefan Hruşcă. După ce şi-a împlinit datoria faţă de publicul băimărean, la invitaţia domnului Anton Rohian, am mers la Groşi. Cu Ştefan în frunte. Să facem o călătorie de aducere aminte a maestrului Dumitru Fărcaş. Eu credeam că va fi un colind discret, între câţiva prieteni ai lui Mitru. Nici vorbă. În preajma mormântului erau instalate în pomi reflectoarele Televiziunii Naţionale. Un adevărat platou de filmare. Ştefan în dialog cu Andreea, fiica lui Mitru Fărcaş. Apoi colindul.
Naşterea Ta, Doamne, la crucea de lângă casa fără marele gospodar. Au urmat mărturisirile domnului Anton Rohian. Cel care poartă cu discreţie, dar fermitate, memoria marelui nostru prieten. Cel cu taragotul de aur. Au venit la închinarea din Ajun, acolo la Groşi, mesageri ai cântecului din Rupea, Alba Iulia, Cluj, iar de la noi, din Bârsana şi Ieud. Eu am rămas fascinat de copiii părintelui Oprişan din Bârsana. Dar nici tradiţia colindului din Groşi nu s-a lăsat mai prejos. Seara aceea, de la Groşi, m-a încurajat în a judeca lumea în numele binelui. Că nu este totul pierdut. Ba din contră, suntem în câştig. Tocmai ce căutam la începutul acestui text. Alături de noi au fost, toată seara, primarul şi viceprimarul. La un pahar de vin alb, într-un cerc mai restrâns, Andreea şi Anton au lansat ideea unei Fundaţii care să poarte numele lui Dumitru Fărcaş.
Universitarul Gheorghe Mihai Bârlea a sporit, cu argumente, însemnătatea Fundaţiei. Se vrea un centru de iradiere al genialului interpret, dar şi o şcoală de învăţare a instrumentului care l-a consacrat, în lume, pe Mitru. Dar şi ţara lui dragă, România. După ce i-am colindat pe domnii Rohian şi Dumitru Dobrican, Ştefan Hruşcă a îngînat ştiutul vers: vreme-ar fi de mers acasă! Înainte de a ne ridica de la masă, Anton Rohian ne dă o veste care a luminat noaptea. Cu câteva ore în urmă, Consiliul Local al municipiului Cluj-Napoca a adoptat decizia ca instituţia care l-a consacrat pe Mitru, Casa de Cultură a Studenţilor, prin Ansamblul Folcloric ”Mărţişorul”, să poarte numele Dumitru Fărcaş.
Era, miercuri, 19 decembrie. În ajun de Crăciun am avut parte de veşti bune. O, Naşterea Ta, Doamne! Crăciun fericit!
