Un simbol al marii sărbători a nașterii lui Iisus este pomul, împodobirea acestuia fiind un ritual. Cercetările noastre efectuate în zona Codrului au dus la descoperirea, în poduri vechi de case, a unor forme vechi de pom de Crăciun, care s-au conservat în globuri de stirigie. Semnalăm mai întâi pomul din paie de secară, prezent și la alte popoare, pomul din paie de cereale, delimitate de „cocoși” (floricele de porumb), apoi pomul de boabe de fasole albă, înșirate pe sfori și montate pe un schelet de salcie, pomul de cocoși, pomul din fire de paie deșirate, pomul de scai, pomul din vârf de fag, precum și pomul de hârtie.
Elementele componente ale acestor pomi au o mito-simbolistică aparte. Paiul este un substitut al grâului, generalizat în magie și medicina populară, Bobul de grâu are chipul lui Hristos. Fasolea are funcție de purificare. „O punem albă că-i curățirea sufletului” ne spuneau performerii din zonă. Salcia face parte dintre arborii sacralizați, care fac legătura cu lumea de dincolo. În cultura populară, fagul este considerat arbore fertilizator. În Ardeal, se obișnuia să se împodobească o creangă de prun cu nuci, mere, colăcei, prune uscate, care se așeza pe masă, sub icoană, și închipuia pomul de Crăciun.
Bradul de Crăciun nu are la noi o tradiție strămoșească, cu toate că în jurul acestui arbore s-a brodat o adevărată mitologie, care abundă în obiceiurile familiale ca rituri de trecere. Cultul bradului împodobit trebuie legat de obiceiul de a atârna la grinda casei crengi de brad. Crenguța-Iesse era simbol al genealogiei lui Iisus, dar și simbol al pomului raiului sau pomul din mijlocul Paradisului.
Datina împodobirii bradului pornește din Germania. Se făcea în curtea bisericii. A pătruns apoi în Franța, Țările de Jos, Spania, Italia, Elveția și, prin protestantism și catolicism, bradul a ajuns în Orient. În unele părți ale Rusiei, exista obiceiul ca ajunul Crăciunului să fie serbat în mijlocul unei păduri de brad, unde cel mai frumos conifer era împodobit.
Obiceiul bradului împodobit provine din societatea germanică păgână. O veche legendă germană spune că, o dată cu solstițiul de iarnă, duhurile rele bântuie prin lume și, pentru îndepărtarea răului, în curțile vechilor germani și în fața bisericilor evanghelice, în ajunul Crăciunului, erau așezați brazi verzi, împodobiți cu panglici. Același obicei se întâlnește în Alsacia și Lorena, dar nu de Crăciun, ci de Anul Nou.
Se pare că la noi bradul de Crăciun împodobit a pătruns în Evul Mediu, mai întâi în Transilvania, adus de coloniștii sași. În cetățile și satele lor, serile de Crăciun erau luminate feeric de brazi scânteietori, în case și-n biserici. Se adunau oameni în costum de sărbătoare și cântau imnuri religioase. În America, tot coloniștii germani au dus bradul împodobit, care a luat locul cununilor de vâsc împletite, care se atârnau de candelabre sau se băteau în cuie deasupra ușilor.
La început, bradul se împodobea simplu, cu mere, nuci, colăcei, prune uscate, și mai apoi cu vată, simbolizând zăpada. Mai târziu, au apărut în prăvăliile evreiești turtițe cu chipul lui Hristos și al Maicii Sfinte, care se prindeau de crengile pomului. Și mai târziu, apariția bomboanelor fondante a constituit o nouă etapă în evoluția împodobirii. Mai recent, pomul capătă o încărcătură artizanală, prin apariția globurilor și a ghirlandelor. O ultimă etapă a împodobirii pomului de Crăciun o constituie apariția instalațiilor electrice, care imprimă pomului fast, luminând casa gospodarului și aducând bucurii copiilor, care sunt dăruiți cu dulciuri, haine, jucării, așezate sub brad. Așa împodobit, pomul de Crăciun capătă valențe sporite în mito-simbolistica lui. Culoarea albă simbolizează purificarea, curățenia, iar roșul înseamnă sănătate și putere, mărul simbolizează eternitatea vieții, iar nuca fertilitatea.
Împodobirea pomului este un act de veche spiritualitate, care continuă să exercite o atracție irezistibilă pentru noi toți.
Prof. Pamfil BILȚIU
