Spicuiri din mesaje şi alocuţiuni
Cinste Petrovei!
Academician Alexandru Surdu, preşedinte de onoare al Asociaţiei „Bogdan Dragoş” a urmaşilor nobilimii maramureşene:
“Dragi marmaţieni,
Mulţi prieteni mi-au vorbit despre locurile minunate şi despre oamenii care trăiesc în Nordul Ţării. De-a lungul ultimilor ani, am cunoscut acest spaţiu de istorie şi legendă în care se află Oaşul, Maramureşul şi Bucovina. Cert este că românii din Maramureş nu sunt mărginaşii ţării, deşi sunt vecini cu graniţa de Nord, ci, dimpotrivă, au fost şi au rămas „descălecători de neam” făcându-şi simţită prezenţa în toate provinciile româneşti, dar acolo, la ei, rămânând izolaţi într-un fel de bastion, ca şi bucovinenii, al românităţii autentice, voievodale, nobiliare, eroice. Am cunoscut Marmaţia începând cu Ieudul, Berbeştiul şi Giuleştiul, Săliştea de Sus având onoarea de a-l însoţi pe regretatul Academician Ionel Valentin Vlad, Preşedintele Academiei Române, iar Petrova am întâlnit-o prin intermediul profesorilor Ion şi Măricuţa Petrovai care fac adevărat apostolat ducând mai departe ce au început episcopul Serafim şi autorul „Codicelui de la Petrova”, Nicolae Petrovai. Petrova este reprezentată cu cinste în cultura neamului românesc de doctor Gheorghe Bilaşcu care a ştiut să fie contemporanilor săi model demn de urmat în apărarea limbii, credinţei şi fiinţei neamului românesc. Dovadă în acest sens stă menţionarea sa în „Protocolul” redactat în Petrova la 17 noiembrie 1918 de preotul patriot Darie Vlad. Se găsesc şi astăzi scriitori maramureşeni care încearcă să ne umbrească bucuria Centenarului Unirii, afirmând că românii din Ardeal n-ar fi fost de acord cu aceasta. Mai puţin cunoscute sunt faptele de arme ale românilor din Maramureş, începând cu lupta lor împotriva trupelor ruseşti, care invadaseră zona în prima parte a Primului Război Mondial. Listele eroilor marmaţieni din luptele pentru reîntregirea Neamului Românesc le-a publicat Laurenţiu Batin şi-n ele se regăseşte şi Petrova prin eroii săi. Istoria ne învaţă să-i iubim pe prieteni, să-i iertăm pe duşmani, dar să nu-i uităm niciodată, iar pentru pământul ţării mai bine să murim decât să-l pierdem. Căci noi suntem singurii pe lume care ne-am născut ţărani, adică „terrani”, de la „terra” care înseamnă pământ; am fost şi suntem oamenii pământului nostru, fără de acesta nu vom mai fi nimic. Cinste primarului Petrovei, ing. Ion Petrovai, că a ridicat Tricolorul pe catargul recunoştinţei şi laudă celor care i-au fost alături la această măreaţă sărbătoare petroveană prin care se cinstesc eroii căzuţi pentru neam şi ţară.”
Omagiu marilor făuritori ai Unirii
P.S.Sa JUSTIN Episcopul Ortodox al Maramureşului şi Sătmarului
”În viaţa poporului român, necontenit, cartea şi învăţătura au însemnat lumină, păstrând şi afirmând însemnele primordiale ale etniei, limba, conştiinţa de sine şi existenţa naţională, exprimând în acelaşi timp trăirea sufletească adevărată a poporului, durerea nenorocirilor, bucuria izbânzilor sau satisfacţia împlinirilor. Dorinţa şi dragostea de carte şi învăţătura au jucat astfel un rol important în dezvoltarea societăţii noastre, contribuind la înfăptuirea marilor acte din istoria poporului român, reprezentând unul din factorii cei mai activi ai afirmării şi menţinerii unităţii spirituale al celor trei ţări româneşti, a făuririi şi desăvârşirii statului român unitar. Cu respect ne închinăm şi în faţa acelor bărbaţi de seamă ai comunei Petrova, care au realizat ce înseamnă învăţătura, iar prin pregătirea lor au reuşit să-şi conducă consătenii spre înfăptuirea Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918. Acum, când se împlinesc 100 de ani de la semnarea Protocolului de Constituire a Consiliului Local Român din Petrova, îi aducem mulţumire lui Dumnezeu pentru că ne-a dăruit oameni învăţaţi, ca: Dr. Gheorghe Bilaşcu, Dr. Vasile Filipciuc, Pr. Darie Vlad sau notar Ilie Doroş, rugându-L, în acelaşi timp, să lumineze mintea şi să întărească voinţa cea bună a urmaşilor lor, pentru a păstra pe mai departe acest tezaur: unitatea de credinţă şi de neam.”
Crucea Antucenilor
Arhitect Dorel Cordoş:
”Evenimentul de la Petrova a fost unul important şi complex pentru o localitate din mediul rural. Înălţarea drapelului tricolor realizată cu ocazia aniversării unui secol de la alegerea reprezentanţilor localităţii care să le ducă hotărârea la Marea Adunare de la Alba Iulia unde s-a încununat visul milenar al românilor. Într-un cadru solemn a avut loc un gest simbolic, care înseamnă trăinicie şi speranţă, un secol care ne arată că proiectul România Mare este viabil şi merită dus mai departe cu tenacitate şi mândrie dacă istoria l-a modificat. Prin dăruire, Petrova a reuşit să onoreze în chip fericit idealul înaintaşilor care au înfăptuit Unirea cea Mare. Localitatea este un exemplu care are o elită implicată roditor fiind model de urmat pentru aşezările maramureşene. Evenimentul petrovean a fost un prilej de întâlnire NOI şi EI, între făptuitori şi moştenitori. Felicitări organizatorilor, primărie şi localnici, implicare activă şi nu pasivă prin şederi în faţa televizorului. Merită subliniat momentul care a prefaţat manifestarea şi anume sfinţirea “Crucii Antucenilor”, frumoasă sintagmă pentru exprimarea jertfei neamului Petrovai de Petrova prin bărbaţii căzuţi pe câmpurile de luptă ale Europei, monument cioplit de un meşter local, o cruce simbolică decorată simplu precum sufletul înaintaşilor.
Iată cum se poate realiza un spaţiu care a fost încărcat de simbol şi de mesaj. Monumentul este un omagiu al familiei adus părinţilor, bunicilor, strămoşilor. Crucea devine mesaj şi purtătoare de istorie, strigăt de neuitare fiindcă la eveniment s-au pomenit şi ostaşii din Petrova căzuţi pe frontul Primului Război Mondial.”
Eveniment ce a răscolit în suflet
Arhitect masterand Alexandra Dobeş:
”Firesc mi s-a părut evenimentul de la Petrova, când s-a împlinit un veac din momentul în care oameni vrednici din localitate trăiau intens, cu toată fiinţa şi conştiinţa, punctul culminant al acelei clipe din existenţa ţării noastre, a lor. Nu poţi să nu te cutremuri când eşti şi tu acolo, când dl prof. Petrovai spune: „Uitaţi, aici, fix acum 100 de ani, în faţa bisericii, s-au întâlnit cei care aveau să plece la Alba Iulia…”, fără să fie înspăimântaţi de frig cum am fost noi în acea zi. Cum să n-ai emoţii când vezi drapelul fluturând în timp ce se înalţă încet pe catarg, când vezi, când simţi în mod aproape palpabil emoţia unor oameni conştienţi de misiunea pe care au primit-o şi care-şi lucrează ogorul cu toată dăruirea, când vezi Crucea Antucenilor sfinţită, când… realizezi că eşti, acum, aici. Nu ieri, nu mâine, ci azi. Azi! Pricep eu oare însemnătatea clipei ăsteia? Sunt eu vrednică de moştenirea primită? Fac ceva în sensul acesta? Când vezi însufleţirea soţilor Petrovai, îţi vezi nimicnicia, dar vezi şi potenţialul existent, unde poţi şi unde trebuie să ajungi. Şi-apoi te bucuri. Că eşti acolo, că ai ocazia să-i asculţi pe cei care iau cuvântul şi prin dânşii pe toţi înaintaşii tăi. Pe urmă, în drumul spre casă, te însoţesc imagini ale delegaţiilor din Maramureş care fac paşi hotărâţi înspre împlinirea unui ideal. Acest eveniment a stârnit, a răscolit în suflet. Cu folos.”
