John Istrate și Mihai Ilie au împlinit, în Anul Centenarului Marii Uniri, 20 de ani de când au obținut brevetul de piloți de baloane cu aer cald. Mărturisesc că e o senzație extraordinară să te afli deasupra pământului, să fii mai aproape de cer. John Istrate este cel care a inițiat festivalul Maramureș Balloon Fiesta, care în acest an a luat amploare, desfășurându-se sub sloganul “100 de baloane pentru România”. Atât John Istrate, cât și Mihai Ilie se declară încântați de zborurile pe care le-au făcut deasupra Maramureșului.
Primii piloți de baloane cu aer cald din România
R: Cum a început această pasiune pentru zborul cu balonul cu aer cald și care au fost paşii urmaţi pentru obținerea licenței de pilot de balon cu aer cald?
J.I.: A fost o întâmplare cu final fericit, din categoria „never say never”. Practic, a fost o sarcină de serviciu. Cu mulți ani în urmă, lucram la o companie de evenimente, al cărei patron îmi era prieten, nu aveam doar o relație de serviciu. În toamna lui 1997, omul mi-a pus în brațe un proiect ce prevedea achiziția unui balon cu aer cald, în perspectivă de business (zbor pentru parteneri, reclamă etc.). El zburase deja cu balonul în străinătate, iar cu ani în urmă adusese un balon în România pentru un eveniment punctual. Astfel a început procesul de documentare și strângere de oferte, care a durat în total cam 9 luni. Cum achiziția balonului presupunea și instruirea de personal pentru pilotaj, și fiind proiectul de care m-am ocupat direct (și care m-a prins fantastic), am devenit unul din cei doi selectați pentru instruire, alături de colegul și prietenul meu Mihai Ilie. Școala de piloți am făcut-o în Ungaria, în iunie 1998, apoi ne-am întors, devenind primii piloți de balon licențiați din România.
M.I.: Lucram la o companie al cărei patron a demarat un program de achiziție a unui balon cu aer cald. Când a cumpărat balonul, s-a pus problema pilotării acestuia și, cum eu deja zburam cu deltaplanul, m-a întrebat dacă vreau să merg la școlarizare în Ungaria. Este o vorbă la români: ”Calule, mănânci ovăz?“ Bineînțeles că am vrut, și așa am plecat în Ungaria, împreună cu John Istrate, să învăț cum se pilotează balonul cu aer cald. Trebuia să mergem în Ungaria pentru că, la vremea aceea, în 1998, la noi nu erau baloane și nici instructori de zbor.
R: Cum aţi fost perceput de cei din jur când aţi ales zborurile cu balonul cu aer cald?
J.I.: Familia a fost de acord, m-a susținut, chiar dacă, la fel ca și mine la început, nu știau mare lucru despre acest domeniu. Cred că determinant a fost și faptul că mă cunoșteam dinainte cu Mihai, iar el avea o experiență destul de vastă în ale zborului. În rest, evident, unii mă apreciau, alții mă invidiau etc. Chestiuni omenești.
M.I.: Mulți colegi de deltaplanism se întrebau de ce am ales să zbor cu balonul cu aer cald. Răspunsul a fost simplu: era o altă posibilitate de a zbura era un lucru inedit, o aeronavă total nouă pentru noi și nu puteam rata o asemenea ocazie. Să fiu în aer, să zbor, indiferent cu ce, este lucrul pe care mi-l doresc cel mai mult.
Zborul cu balonul –“ceva de care nu te saturi niciodată”
R: Care e senzaţia pe care o simțiți atunci când sunteți într-un balon?
J.I.: Practic, pentru mine ca pilot, când sunt în balon, cea mai mare parte a timpului presupune concentrare maximă în îndeplinirea unor proceduri, dar asta nu înseamnă că nu mă bucur de fiecare dată de senzația de libertate, de priveliște, de împlinirea sufletească deplină pe care o ai când plutești la sute sau mii de metri deasupra solului, când zgomotele pământului se estompează și rămâi în liniștea înaltului, netulburată decât de zgomotul arzătorului. E ceva de care nu te saturi niciodată.
M.I.: Senzația de libertate și de fascinație pe care o ai în zbor cu balonul nu e egalată de nici un alt zbor. Ai timp să admiri, să te bucuri în liniște de tot ce se întâmplă în jurul tău, să vezi lucrurile în toată splendoarea lor.
R : Ce reacții au oamenii care aleg să zboare cu balonul cu aer cald?
J.I.: Într-o măsură covârșitoare sunt extrem de încântați. Așa cum spuneam, e o senzație deosebită, care nu se regăsește la nici un alt tip de zbor. Chiar și cei care au frică de înălțime apreciază acest tip de zbor.
M.I.: La început sunt un pic (sau mai mult) temători, apoi încep să admire și, pe măsură ce se liniștesc, devin entuziaști și încep să savureze toată splendoarea zborului.
Maramureșul – ”o zonă specială de zbor”
R: Sunteți iniţiatorul festivalului Maramureș Balloon Fiesta. De ce aţi ales Maramureșul și cum a fost privită la început această idee?
J.I.: Am ales Maramureșul din mai multe motive. În primul rând, frumusețea locurilor. Am zburat prima dată în Maramureș în 2010, când am fost fascinat de peisajele descoperite. Ideea fiestei fiind mai veche, am decis atunci că dacă voi reuși să pun pe picioare fiesta, aici va fi locul de desfășurare. În al doilea rând, apropierea de granița de vest a României a fost importantă din perspectiva echipajelor din Vestul Europei pe care doream să le invit. Nu în ultimul rând, oamenii locului, care m-au ajutat și m-au sprijinit, mulți făcând-o chiar voluntar, ospitalitatea și modul de viață al maramureșenilor. Esențiale.
R: De câte ori ați zburat cu balonul cu aer cald în Maramureș și care este senzația care vă încearcă atunci când zburați în această zonă?
M.I.: Am participat la toate festivalurile și cred că s-au strâns în jur de 20 de zboruri. E o zonă specială. Pe lângă faptul că ești în zonă montană, cu tot specificul ei, ești înconjurat de tradiții, de oameni deosebiți, de tot ce înseamnă istoria și memoria unor timpuri cum poate nu vor mai fi. Mă bucur de fiecare dată și plec cu aceleași senzații de încântare și bucurie că am fost într-un loc făcut pentru inimă, alături de oameni al căror zâmbet nu-l poți uita niciodată.
R: Anul acesta, festivalul a fost unul cu totul special. Cum v-aţi simţit să ştiţi că, iată, povestea începută de dvs. a mers mai departe şi este un eveniment foarte apreciat de băimăreni?
J.I.: M-am bucurat mult, încă de anul trecut, când șirul evenimentelor Maramureș Balloon Fiesta a fost reînnodat. Anul acesta m-am simțit ca parte dintr-o poveste, care aș fi vrut să nu se mai termine. Mă bucură faptul că autoritățile locale au înțeles ce potențial are acest eveniment și au decis să îl susțină. Iar pentru organizatori am doar cuvinte de laudă, pentru că pot doar să-mi imaginez ce muncă titanică a însemnat pentru ei reușita acestui festival.
R: Cum a fost din perspectiva dvs. ediția de anul acesta a festivalului Maramureș Balloon Fiesta, să pilotați unul dintre cele 100 de baloane care au colorat cerul ?
M.I.: A fost un vis! Mă așteptam să fie un lucru extraordinar, dar a fost mai mult. Zborul alături de celelalte 99 de baloane va rămâne, cred, cea mai frumoasă amintire din viața mea de pilot. (va urma)
Credit foto: Diana Cherecheş
