Uniunea Europeană (UE) se află într-un moment de răscruce, provocările pe care le are de înfruntat fiind multiple. Incertitudinile își au originea în istoria continentului sau au apărut mai recent. Cea mai gravă este ascensiunea partidelor populiste și extremiste, care au urcat în preferințele alegătorilor de la 7%, în urmă cu 20 de ani, la 25% astăzi și este posibil să atingă 33% la următoarele alegeri. Cauza este deteriorarea condiției sociale a cetățenilor și creșterea nemulțumirii față de disparități. UE și statele europene sînt obligate să-și schimbe total politica socială!
Europa capitalistă nu reușește să mențină echilibrul între interesele celor care își vînd forța de muncă și ale celor care o cumpără. Apare din nou „moda” Capitalului lui Marx, în alte forme de înțelegere. UE și SUA au salvat băncile de la faliment, cu banii tuturora, politica monetară fiind greșită. Nimeni nu înțelege de ce statele aruncă pur și simplu pe piață trenuri de bancnote, pentru a acoperi erorile făcute de instituțiile de creditare.
UE are o politică socială orientată spre dezvoltare, îmbunătățirea standardelor, crearea unei societăți echitabile și prospere, consolidarea drepturilor sociale individuale și comune, dar consensul politic este departe de a fi realizat, căci statele nu au un model social comun, iar cooperarea cu patronatele este ineficace. Mai mult ca în celelalte state europene, România are o politică socială anemică, pentru care alocă sume mici din buget. Disparitățile sînt accentuate, căci statul nostru alocă doar 6-7% pentru protecția socială, în vreme ce alte țări alocă 20% din PIB pentru prestațiile sociale, din care cea mai mare parte este pentru reducerea inegalităților. La noi, doar 4% merge spre susținerea persoanelor sărace.
Sistemele sociale din Europa au multe limite, iar statisticile le confirmă. Gradul de sărăcie în România este foarte mare, ceea ce face ca noi să simțim mai bine pe care le face statul român și Uniunea în ansamblu. Totul este exprimat în discrepanțele uriașe dintre persoanele sărace și cele bogate. 98% din averea Europei se află în mîinile a 2% din populație, cifră valabilă și pe plan mondial. Aceasta este explicația faptului că partidele populiste și extremiste cîștigă voturi cu promisiuni de stînga, de susținere a claselor paupere, prin măsuri de limitare a marilor averi.
Conflictul dintre Uniunea Europeană și România tot de la aspectele sociale a pornit. Parlamentul și Guvernul fac o politică în interesul maselor largi, iar instituțiile europene susțin interesele capitaliste. Acest lucru se vede în explozia alegătorilor care resping partidele tradiționale și preferă partidele care promit susținere pentru oamenii de rînd. Alegerile europarlamentare vor avea loc în perioada 23-26 mai 2018 (după cum decid statele), iar riscul ca populiștii să ajungă în conducerea UE este mare – ar putea folosi apoi dreptul de veto și ar bloca UE.
Aceasta este problema uriașă a comunității de state europene, nu România, țară certată ca neascultătoare. UE trebuie să se reformeze și să pornească pe alt drum, cu adevărat social și pe față împotriva inechităților sociale pe care le generează din plin capitalismul și globalismul. Europa este o lume în care trebuie schimbat totul, principiul social să fie cel mai important. Or asta ridică mari probleme, deoarece China ține în frîu protestele sociale, ceea ce Europa nu poate să facă. Franța a mărit prețul la benzină și Parisul s-a aprins!
Problemele reale, pentru care merită să ieșim în stradă, ar fi: protecția socială scăzută (6% față de 20%), polarizarea socială prăpăstioasă (98-2%), terenurile agrosilvice au fost înstrăinate (40%), imobilele naționalizate au fost și despăgubite și retrocedate… Politicienii cu conștiință și inteligență aceste probleme ar trebui să le urmărească!
