Sfântul Ioan Gură de Aur – Hrisostom – s-a născut între anii 344-354, în Antiohia, și a trecut la cele veșnice în ziua de 14 septembrie 407, în localitatea Comana, din Pont, pe când se afla în exil. Deoarece în ziua de 14 septembrie se prăznuiește Înălțarea Sfintei Cruci, cinstirea sfântului a fost mutată în ziua de 13 noiembrie. Părinții săi se numeau Secund și Antuza. Tatăl sau, un militar cu o funcție deosebită, a murit la puțin timp după nașterea copilului, drept pentru care, rămasă văduvă, la numai 20 de ani, Antuza și-a închinat viața creșterii copilului în dreapta credință. Nici unul dintre părinții greci ai Bisericii nu a lăsat o operă atât de vastă, cuprinzând omilii, tratate și scrisori, precum a lăsat Sfântul Ioan Hrisostom. Ca unul care a suferit în mod deosebit nedreptăți nedescrise, sfântul tratează problema suferinței, văzând în suferință încercările iubitoare ale lucrării providenței divine. Necazurile și durerile care se abat asupra celor drepți nu trebuie să îi determine pe aceștia să pună sub semnul întrebării ordinea divină din lume.
