Cred că fiecare popor are dreptul la demnitate, mai ales după prăbușirea celor patru imperii și conturarea statelor naționale. Ce stat național este acela care nu are sentimentul ce-l definește? În Anul Centenar, facem o recapitulare a jertfelor românilor care au dus la Marea Unire. Ne amintim și de inteligența unor lideri români care au dovedit istoria, folosind tocmai voința celor mulți de a fi laolaltă. Apoi au venit confirmările după legile lumii.
Unirea românilor are parte de contestări din partea liderilor maghiari. Că nu ar fi fost o dorință națională, ci s-a făcut o răpire a Transilvaniei. Orice om de bună înțelegere știe că atunci s-a schimbat istoria, de care guvernanții unguri nici în acest an nu țin seama. La Universitatea de Vară de la Tușnad, premierul Ungariei, Viktor Orban, a spus că pentru maghiari Centenarul Marii Uniri nu reprezintă un moment festiv.
A urmat un atac fără precedent în lumea diplomației contemporane din partea vicepremierului maghiar, cum că Ziua Națională a României este ilegală, că Mărita Adunare Națională de la Alba Iulia „nu a fost legitimă din punct de vedere juridic”, că ungurii „trebuie să poarte doliu după Trianon”. Din nou, diplomația noastră a tăcut, pe principiul că nu ne luăm în gură cu ei, deși este vorba despre demnitatea unei țări numită România. Guvernul de la Budapesta își imaginează unificarea națiunii prin extinderea acordării cetățeniei maghiare, astfel dându-se un răspuns la Trianon.
O spun pe față că au mijloace financiare mari pentru păstrarea identității prin investiții. Timid și cu bani puțini, experimentăm și noi această metodă, dar cu alte date istorice. Liderii udemeriști recurg și la exploatarea unor coincidențe. În 8 ianuarie (dată ce amintește de cele 14 puncte ale președintelui Wilson), au cerut autonomia maghiarilor din România.
Recent, președintele Comisiei Europene, Jean Claude Juncker, a spus: „În această zi (1 Decembrie), vom sărbători împreună un mare eveniment istoric, care este important atât pentru România, cât și pentru Europa”. Afirmația a produs furie la Budapesta, politicienii maghiari au declarat că Juncker „este inapt pentru funcția ocupată”. Liderul UDMR, Atilla Korodi, diminuează importanța evenimentului: „Întâmplările de acum o sută de ani, care au condus la o reorganizare a Europei, nu sunt momente vesele ale Continentului”.
Cu toată răbdarea noastră, constat că agresiunile verbale la adresa Centenarului au întrecut măsura, sfidează realitatea istorică, contextul european în care trăim. Statul român este terfelit. Liderii din vecini n-au rușine nici de instituțiile europene. România, se vede, poate fi batjocorită. De ce nu avem replică la retorica Budapestei? În anul 2019, vor fi discuții aprinse legate de Trianon. Tăcerea, în chestiunea maghiară, mi se pare inacceptabilă. Foarte mulți români își pun întrebări pe această temă. Ungaria visează la Bazinul Carpatic, la un tren de mare viteză între Budapesta și Cluj. Nu am nimic cu progresul, dar mă preocupă interesul. Nu tratez subiectul cu patimă, ci cu luciditate, cu grijă pentru poporul căruia îi aparțin.
În această regiune se întâlnesc interesele marilor puteri. Noi ce putem face? Să ne facem cunoscută istoria, care a intrat în rezonanță cu valorile timpului. Când fiecare popor, rezultat din imperii, și-a căutat demnitatea. Să avem un plan privind Europa, să avem capacitatea de dialog. Diplomații și istoricii au cuvântul. Apreciez atitudinea răspicată a Academiei Române față de vorbele unor lideri maghiari. Domnilor guvernanți, poporul vrea un răspuns! Tăcerea pune întrebări.
De ce nu avem replică la retorica Budapestei?
La ce ne-ar folosi sa ne luam in gura toata ziua buna ziua cu niste aiuriti care si-au propus sa traiasca in trecut. Pentru ca asa se simt ei bine! Lasati-i in zbaterea lor zadarnica! Asta pe de o parte.
Pe de alta parte, cine sa le dea replica, eruditul Andrusca sau sefa sa, putin mai evoluata?
Pe de alta parte, intilnim replici fundamentate la tot pasul. Fiecare cetatean obisnuit cit de cit cu istoaria are cite replici vrea si bine fundamentate.
Pe de alta parte, marile noaste personalitati, nascute, nu facute, care cum ii prind, si pe unde apuca, ii bumbacesc pe aiuritii astia de te prinde o imensa mila si dezgust de ei.
Domeniul in care pierdem noi, romani, nu este aceasta gilceava interminabila. Noi piedem, si substantial, in domeniul conducerii eficiente a tarii, a actiunii eficiente, si asta din cauza infractorilor si habarnistilor nefericiti, si unii harnici, care au ajuns sa ne conduca in ultimele aproape trei decenii.
Cind tara va fi condusa de oameni onesti, devotati tarii si poporului ei, nu de infractori si habarnisti gura-casca, toate isi vor relua cursul lor firesc.