Calculul pensiilor ar trebui să respecte principiul contributivității, care zice că drepturile de asigurări sociale se stabilesc în concordanță cu masa contribuțiilor plătite. Pe acest principiu a fost clădită legea pensiilor, urmărind asigurarea unui grad ridicat de echitate socială: la contribuții egale, pensii egale! La noi ca la noi: se pare că principiile nu mai sunt inamovibile.
În România există mai multe categorii de pensii: pentru limită de vârstă, anticipată, de invaliditate și… pensia specială. Aceasta din urmă, potrivit Deciziei nr. 20/2000 a Curții Constituționale, este „o compensație parțială a inconvenientelor ce rezultă din rigoarea statutelor speciale”. Cu alte cuvinte, pentru anumite profesii sau ocupații se acordă compensații din bugetul de stat, peste nivelul pensiei de bază, prin cumul. Curtea a derogat principiul contributivității, amputând inclusiv conceptul de echitate socială. În aceeași decizie se mai spune că respectiva compensație, care nu are la bază o contribuție la sistemul de asigurări sociale, ține de politica statului. Dacă statul, a se citi politicul, vrea să le acorde privilegii unora, poate să o facă în mod legal, debarasându-se de principiul contributivității.
De-a lungul anilor, beneficiarii pensiilor speciale au fost militari și polițiști, magistrați și diplomați, lucrători de la Curtea de Conturi și aviatori. În ultimii ani, categoriile sociale beneficiare s-au tot lărgit, adăugându-se aleșii statului (parlamentarii) și se vorbește mult de includerea în această tagmă a medicilor de pe ambulanțe, a unor profesori, jurnaliști etc. Pensii speciale există peste tot în lume, cu precizarea că acelea sunt limitate și bine țintite pentru sectoarele ce țin de apărarea și securitatea țării. În acele țări, vârsta de pensionare este considerată cel mai important avantaj, unul deosebit, iar compensațiile bănești sunt stabilite la un nivel rezonabil.
Contribuția la pensii se calculează procentual din venitul realizat. În mod firesc și logic, veniturile ar trebui să fie diferențiate în funcție de importanța socială a muncii prestate, situație din care ar rezulta contribuții diferite și, implicit, pensii diferite. Cum se face, însă, că în viața reală un medic chirurg, care a muncit 40 de ani, are o pensie de 2.680 lei, iar un judecător, după 30 ani de muncă, are 12.560 lei? Importanța socială a chirurgului este atât de redusă (de 4,7 ori) în raport cu aceea a judecătorului?! Ce să mai zicem despre discrepanța dintre pensia unui profesor universitar de 2.750 lei și a unui comisar de poliție cu o pensie de 14.700 lei? Argumentele pot curge gârlă, ele țin de importanța socială, riscurile profesionale, răspunderea pe funcție, restricții, uzura fizică, presiunea psihică etc.
Nu existența pensiilor speciale reprezintă o problemă, ci numărul categoriilor sociale beneficiare, cuantumul și sursa de acoperire. În cele mai multe cazuri, compensația este de trei până la șase ori mai mare decât pensia calculată pe baza contribuției. Bugetul curent din 2017 a fost amputat cu 6,94 miliarde lei pentru plata celor 150.000 de pensii speciale. În 2018, după ajustări pozitive, valoarea pensiilor speciale va fi cu mult mai mare față de anul trecut. La finele lunii august 2018, în România existau 4,68 milioane de pensionari, din care, 151.210 beneficiari de pensii suplimentare. Pensia medie lunară a fost de 1.122 lei. Numărul pensionarilor la care se aplică principiul legii scade cu 14.800, în primele 6 luni din 2018 față de aceeași perioadă din 2017, dar crește numărul beneficiarilor de pensii speciale (+ 1.210).
Unul dintre principiile urmărite și respectate cu multă rigoare este acela al „dreptului câștigat”. Întrebare de 10 puncte: când va fi aplicat și principiul „cazului odată judecat”?
Conf. univ. dr. ec. Vasile BÎRLE
Pentru mai multe analize marca Prodatacons, urmăriți paginile economice ale cotidianului „Graiul Maramureșului”, accesați www.prodatacons.ro sau vizitați pagina oficială de Facebook Prodatacons.
