Luni, în întreaga lume, au fost sărbătorite persoanele vârstnice. Prilej de bucurie pentru asistaţii de la Căminul pentru Persoane Vârstnice din Baia Sprie, care au întâmpinat acest eveniment cu mult interes, emoţie şi recunoştinţă pentru toţi cei care s-au străduit să le facă bătrâneţea mai uşoară.
Au dorit să le fie aproape oficialităţile locale şi artiştii de la Ansamblul Naţional „Transilvania”, director Iuliana Dăncuş. Ca în fiecare an, angajaţii instituţiei de asistenţă socială din Baia Sprie se îngrijesc ca acest eveniment, şi nu numai, să fie marcat în condiţii cât mai speciale. De la împodobitul sălii de mese, meniuri alese, tort, băuturi, fructe, până la muzică populară şi multe alte surprize. Toate au fost pregătite din suflet pentru fericirea vârstnicilor instituţionalizaţi. Artiştii de la Ansamblul Naţional „Transilvania” i-au impresionat până la lacrimi, cu cântece specifice vârstei lor. Apoi au socializat împreună, depănând amintiri mai îndepărtate sau mai apropiate de perioada în care ne aflăm.
Societăţile trebuie să asigure creşterea calităţii vieţii pentru persoanele în vârstă şi respectarea drepturilor lor, pentru a putea trăi în demnitate. Sunt necesare sisteme de securitate socială puternice care să furnizeze servicii, să asigure un standard adecvat de viaţă şi care să promoveze solidaritatea între generaţii. Suferim mult la acest capitol, însă beneficiarii speră că până la urmă legiuitorii se vor apleca şi la nevoile lor. Cei din sistem se străduiesc să supravieţuiască, pun suflet în tot ce fac, atrag voluntari şi binefăcători, însă nu e suficient pentru a le crea confortul necesar pe care-l merită părinţii şi bunicii noştri. Ei merită mult mai mult. Singurătatea bătrânilor noştri este sfioasă şi generoasă. Ea se adânceşte odată cu bolile, slăbiciunea şi apropierea morţii. Să-i ţinem aşadar de mână pe bătrânii noştri aşa cum au făcut-o ei pe când eram copii, să facem alături de ei mai mulţi paşi. Să le ascultăm cu luare aminte cuvintele, poate nu cele din urmă, şi să le arătăm că lumea noastră este şi va fi mereu şi a lor.
Serviciile de asistenţă socială dispun de oameni cu suflet mare, care au răbdare cu bătrânii aflaţi în suferinţă. Sunt dispuşi să-i ajute, astfel încât să le facă bătrâneţea mai liniştită. Sigur că trebuie multă răbdare şi toleranţă. De la o anumită vârstă, bătrânii sunt destul de dificili, însă trebuie să fii un bun psiholog pentru a-i face să înţeleagă că odată ce au ajuns instituţionalizaţi toate demersurile angajaţilor sunt în favoarea lor. Toţi le vor binele, doar trebuie să şi-l dorească şi ei. Cu unii e mai greu, cu alţii e mai uşor. Cu bune, cu mai puţin bune, fiecare vârstnic a sărbătorit după posibilităţi. A fost ziua părinţilor şi bunicilor noştri, pensionarii. Le mulţumim pentru că există şi pentru tot ceea ce ne-au dat de-a lungul vremurilor, educaţie, o copilărie cât mai lipsită de griji. Dumnezeu să le dea sănătate şi zile senine, bătrâneţi liniştite şi fără griji. La mulţi ani!
