Urmăresc cu interes demersurile pe care Asociaţia Generală a Inginerilor din România (AGIR), prin preşedintele său, Mihăiţă Mihai, le consacră activării unui proiect de tot respectul: crearea unui Parc Naţional al Ştiinţei şi Tehnicii, în Capitală, pentru evidenţierea realizărilor româneşti în cele mai diverse domenii. Aşadar, educaţie prin cultivarea istoriei.
Noul proiect naţional nu vine pe teren gol. Există, de peste un secol, Muzeul Tehnic „Prof. Dimitrie Leonida”, stabilit în perimetrul Parcului Carol I din Bucureşti, înfiinţat de exemplarul savant român. La ora când ziarele anunţau construcţia unui nou sediu pentru Politehnica din Bucureşti, entuziaşti ai genului s-au grăbit să anunţe că vechiul sediu al Şcolii Naţionale de Poduri şi Şosele va deveni Muzeu al tehnicii româneşti. Nu ştiu de ce s-a renunţat, dar ideea nu era rea. În amfiteatre şi laboratoare, unde nume ilustre ale şcolii superioare româneşti au format zeci de promoţii de ingineri în mecanică, electroenergetică, chimie, metalurgie, electronică, puteai găsi semne ale performanţelor în ştiinţă şi tehnologie. Decanatul Facultăţii de Electronică s-a instalat la Leu. Chimia, cu stativele de eprubete folosite pentru experienţe de studenţii lui Costin Neniţescu, şi Aeronautica, inclusiv tunelul de încercare spaţială lăsat de savantul Elie Carafoli, au fost sfătuite să rămână pe loc. Un muzeu al casei nu a mai încăput!
Chiar şi unele perimetre industriale, ca Uzinele de fier Vlăhiţa, ar fi putut să devină spaţiu muzeal. Şi ce instructiv ar fi fost pentru oricine să vadă la lucru metalurgişti printre furnale minuscule, la cubiloul cu mangal ori trebăluind la forja acţionată de apa curgătoare ce antrenează „turbina” din lemn, ceva mai mare decât roata de bicicletă. Sau maşini unelte, utilaje şi instalaţii aduse din combinatul de la Hunedoara, ori instalaţiile de la Firiza, Zlatna, Copşa Mică, Târnăveni.
Consiliul General al Capitalei a trecut pe ordinea de zi propunerea AGIR de amplificare a muzeului din Parcul Carol, prin adăugări la Muzeul Leonida. Complexul muzeal al viitorului poate cuprinde şi clădirea fostei Gări Filaret (prima construită pe pământul românesc), fosta uzină electrică Filaret, Parcul Carol în întregul său, componente ale Institutului de astronomie şi fizică a Pământului. Primăria a hotărât să preia, în interesul extinderii spaţiului muzeului tehnic, venerabila clădire a primei uzine comunale a Bucureştiului, construită în 1907-1908, de Societatea de Gaz şi Electricitate. Rămasă fără obiect, eliberată de povara sarcinilor la zi, construcţia trece în inventarul Muzeului Leonida şi acolo îşi va găsi locul, probabil, Muzeul Energiei.
Este un pas înainte în evaluarea proiectului iniţiat de AGIR. Dimitrie Leonida avansa conceptul conform căruia muzeul trebuie privit drept „o şcoală a şcolilor”. Este loc destul pe Dealul Filaretului pentru o astfel de ŞCOALĂ!
Nicolae BUD
