Oamenii responsabili ştiu că ideea iniţierii şi organizării unui referendum care vizează statutul familiei a plecat dintr-o motivaţie argumentată. Într-un stat de drept şi democratic, organizarea unui referendum are temei legal şi nu face altceva decât să consulte poporul. În acest caz, dacă e pro sau contra modificării art. 48 alin (1) din Constituţia României.
Suntem chemaţi să lămurim această problemă a familiei, care este formată dintr-un bărbat şi o femeie şi eventual din unul sau mai mulţi copii. Nu înţeleg de ce există atâta rezervă vis-a-vis de acest proiect de bun-simţ. Haideţi, oameni buni, să spunem lucrurilor pe nume, să spunem da unde este da şi nu când este nu, fiindcă poporul are dreptul suveran şi chiar obligaţia morală de a hotărî. Să mergem la referendum, ca să avem puterea să ne uităm în ochii copiilor/urmaşilor noştri fără să ne fie ruşine.
Suntem chemaţi, în regim de urgenţă, să amendăm lipsa de normalitate, altfel spus, a Lui Dumnezeu. Acolo unde lipseşte normalitatea, lipseşte Dumnezeu! De aceea, păcatul, viciul, patima şi corupţia spirituală, ori boala/slăbiciunea/neputinţa sufletească şi spirituală sunt manifestări concrete/vădite ale anormalităţii, ale nefirescului, ale îndepărtării şi înstrăinării noastre de Dumnezeu, de semenii noştri şi de noi înşine, ajungând să asistăm/să participăm la o răsturnare/inversare, axiologică a valorilor, normelor şi principiilor, spunând răului bine şi binelui rău, negrului alb şi albului negru! Mare atenţie, oameni buni, orice amăgire duce la dezamăgire!
În altă ordine de idei, acest referendum ne oferă, nouă tuturor, în aceste timpuri, ocazia, şansa şi prilejul de a fi liberi, naturali, fireşti şi autentici. Prin urmare, unde şi de ce există atâta frică în legătură cu acest referendum? Sau mai corect şi mai exact spus, este multă perfidie, viclenie, perversitate şi minciună, generate de potrivnicii acestui deziderat. Mântuitorul nostru Iisus Hristos ne-a îndemnat să îndrăznim, să avem curaj, să nu ne temem, căci „El a biruit lumea!”
Diferenţa dintre curajoşi şi laşi nu are la bază criteriul lipsei, respectiv al existenţei, fricii, ci al existenţei sau nu a forţei morale de a înfrunta sentimentul de teamă. Curajul şi frica nu se exclud reciproc, întrucât aceasta este prezentă la orice om, dar omul curajos o înfruntă prin asumarea riscurilor generate de pericolele ce pândesc societatea. Omul curajos nu este un om neînfricat, ci un om care îşi asumă riscul de a înfrunta pericolele sau primejdiile.
Haideţi, oameni buni, să fim curajoşi, căci curajul ne va trezi, ne va uni, ne va întări şi consolida, ne va transforma în oameni liberi, demni, şi uniţi. Curajul ne va ajuta să fim noi înşine, în tot locul şi în toată vremea. Să dea Bunul Dumnezeu să ne întâlnim, cu toţii, la referendum, sănătoşi, curajoşi, frumoşi, bucuroşi şi cu mult folos! Fereşte-ne, păzeşte-ne şi apără-ne, Doamne, pe toţi, de toată frica, fărădelegea, vulnerabilitatea, răutatea, boala, slăbiciunea şi neputinţa acestei lumi. Amin!
Stelian GOMBOŞ
