Cele 500-700 de locuri de muncă libere din judeţul Maramureş sînt ocupate de regulă imediat (publicăm listele şi în ziarul nostru), însă luna viitoare apar alţi şomeri şi ciclul este reluat, urmează cursuri de formare profesională ca bucătar, contabil, frizer, tîmplar, zidar, agricultor, vînzător şi apoi participă la bursa pentru angajare. Cifrele statistice confirmă că tinerii din generaţia actuală îşi cunosc mai bine drepturile şi refuză să lucreze în condiţii umilitoare – progres de remarcat!
În Maramureş există, ca medie, 6.400 de şomeri (rată mică, 3,25%), din care circa 1.200 primesc indemnizaţie, iar ceilalţi sînt de lungă durată. Jumătate au absolvit patru clase primare (nu ştiu să citească şi să scrie). Dar şomează şi 400 de absolvenţi cu studii universitare şi competenţe PC ridicate. Statul îi susţine pe toţi cu subvenţii, angajatorul primeşte 2.250 lei/lună/şomer, prin Fondul Social European. Trei firme din Maramureş au încheiat 81 de contracte de ucenicie pe 4 ani. Angajatorii de şomeri de lungă durată iau 2.250 lei pe lună de la bugetul public. La fel, şomerii unici întreţinători de familie. Dacă salarizează absolvenţi, firmele capătă 2.250 lei/lună, timp de un an. Dacă dau de lucru unor tineri cu vîrsta între 16 şi 25 de ani, tot 2.250 lei. Şi întreprinderile mici pot beneficia de subvenţii, dar trebuie să anunţe posturile libere. În 19 octombrie 2018, AJOFM Maramureş va organiza bursa absolvenţilor, prilej pentru reglarea cererii şi ofertei.
Piaţa forţei de muncă se află în criză, agenţii economici au nevoie de angajaţi, un supermarket din Baia Mare (acum se construieşte, pe bd. Bucureşti) caută 300 de persoane cu studii medii. Firmele îşi fidelizează personalul prin prime (inclusiv în natură, de pildă: un „plin” de benzină pe lună), astfel că unii preferă 500 de euro aici, decît 1.500 în Occident. Piaţa muncii s-a schimbat, tinerii sînt relaxaţi, n-au teamă să negocieze salariul şi nu consideră o trădare transferul pentru un venit mai mare.
Locurile de muncă sînt o prioritate pentru societate, iar statul are obligaţia să asigure protecţia socială a lucrătorilor la un nivel european. Românii se adaptează bine, încheie contracte de muncă flexibile, îşi creează cariere dinamice, cu reconversii periodice şi învăţare continuă. Lucrează oriunde şi oricînd, îmbinînd viaţa personală cu cea profesională. Cei mai mulţi fac servicii, căci industria s-a automatizat, nu mai există strungari, ci operatori pe maşini cu comandă numerică. Au contracte cu fracţiune de normă, sau muncesc de acasă – acesta fiind jobul viitorului.
Şomajul în România se menţine redus, iar găsirea unui loc de muncă nu-i o problemă pentru nimeni. Mulţi tineri au studii superioare, însă nu toţi primesc posibilitatea să reuşească în viaţă, chiar dacă sînt supracalificaţi. Statul îi susţine ca să-şi găsească un loc de muncă şi să-şi procure mijloacele de trai decent. Uniunea Europeană aplică o politică de investiţii în educaţie, pentru însuşirea de noi competenţe, astfel ca şansele să fie egale, fără discriminare la locul de muncă. Tinerii sub 25 de ani se bucură de cele mai mari facilităţi de angajare, ca ucenici sau stagiari.
Libera circulaţie a persoanelor în Europa (ideal ar fi ca România să fie primită imediat în spaţiul Schengen şi să adopte moneda euro) face ca şomajul să rămînă scăzut. Emigranţii nu se pot angaja în poliţia sau în armata altor state, încap cu greu în administraţie, dar îşi găsesc locuri bune de muncă (10 euro/oră) în sectoarele fizice. Succesul celor 4 milioane de emigranţi face ca România să-şi asigure coeziunea socială.
Dacă vorbesc o limbă străină, şomerilor şi absolvenţilor li se oferă de lucru în statele occidentale. Dacă nu, sînt recomandaţi angajatorilor interni, pe baza competenţelor pe care le au. Cu toţii sînt sfătuiţi să-şi ceară drepturile, conform Codului Muncii.
