Politica economică de stânga, slab articulată în plan general, ne arată că lucrurile nu sunt deloc în regulă pentru societatea românească actuală. Creşterea consumului şi ignorarea măsurilor de susţinere a dezvoltării economice sunt o realitate. A consuma tot mai mult şi a produce constant are un singur rezultat de efect: dezechilibrul general.
• economia reală – fără sentimente, dar cu randamente!
Din radiografia indicatorilor de macrostabilitate se desprind concluzii dintre cele mai interesante legate de politica de stânga din perioada actuală. Specificitatea electoralului de stânga impune din partea guvernanţilor decizii care conduc la o creştere a consumului imediat şi la o protecţie socială accentuată. În cadrul politicii „de inimă”, interesul faţă de economia reală – considerată mai dură (în afaceri nu există sentimente, doar randamente!) – este mai redus. Economia productivă, aşa rece şi raţională, este singura care poate susţine sectorul social. În raţiunea ei, economia se conduce pe bază de cifre, date, indicatori şi informaţii care arată sec (dar realist!) stadiul în care se găseşte la un moment dat.
• 3 indicatori macroeconomici şi povestea spusă de ei
Pentru a argumenta afirmaţia, să luăm doar trei indicatori macroeconomici: inflaţia, rata şomajului şi rata facilităţii de creditare. Inflaţia este de 5,4%, fără prea mari şanse de scădere în trimestrul IV. Acest procent ne spune că peste 5% din creşterile salariale sunt erodate de scumpirea bunurilor de pe piaţă, cu deosebire a celor alimentare şi de larg consum. Rata şomajului este de 3,48%, valoare ce indică existenţa unui surplus de forţă de muncă pe piaţa muncii, asta în condiţiile în care întreprinzătorii se plâng de un deficit fără precedent. Rata facilităţii de creditare este de 3,5%, ceea ce înseamnă că accesul la credite este relativ facil. Cu toate că rata de facilitare este mică, îndatorarea companiilor se reduce de la o perioadă la alta.
Coroborând indicatorii de mai sus, rezultă cel puţin următoarele concluzii:
1) creşterea economică, susţinută de consumul agregat, se află în scădere, efectele fiind vizibile prin temperarea evoluţiei PIB la nivelul de 4%
2) se constată o cerere ridicată de forţă de muncă în economia reală, pe fondul unei oferte insuficiente, cantitativ şi calitativ; cauza ţine de atracţia forţei de muncă faţă de sectorul bugetar, mult mai stabil şi mai bine plătit decât în industrie, agricultură sau servicii
3) companiile îşi reduc îndatorarea faţă de bănci, astfel că investiţiile sunt tot mai puţine; scăderea investiţiilor în economia reală afectează condiţiile de creştere a salariilor nominale, precum şi atractivitatea sectorului economic pentru potenţialii salariaţi; reducerea ritmului investiţional din economia reală este dublată de lipsa investiţiilor aparţinând sectorului public.
• regula e simplă: întâi se produce, apoi se consumă
Politica de stânga este necesară şi utilă pentru anumite perioade ale evoluţiei economice. În schimb, o politică socială supraevaluată, cu neglijarea sferei economice, conduce la dezechilibre majore în planul general al societăţii. În gândirea economică, pe locul secund este aşezat consumul: întâi se produce, apoi se poate şi consuma. Totodată, producţia şi consumul trebuie privite dinamic, într-o relaţie de proporţionalitate. Evoluţia viitoare a societăţii depinde de deciziile macroeconomice ale prezentului ce trebuie dictate de raportul dintre economic şi social, dintre producţie şi consum.
În perioada actuală, asistăm la tot felul de dezbateri, multe dintre ele sterile, dar niciodată pe temele care vizează politica economică. Întregul discurs al reprezentanţilor stângii româneşti se centrează pe social, pe ajutoare, pensii, salarii. Acţiunile guvernanţilor îndreptate către spectrul social sunt înălţătoare, lăudabile chiar. Numai că aceste măsuri trebuie susţinute şi pe viitor. Intervin mai multe întrebări: măsurile sociale luate de guvernanţi sunt sustenabile?; care este costul lor în plan economic?; ce se poate întâmpla la o cădere a ritmului de creştere economică?; care ar fi reacţiile sociale în cazul în care plăţile sociale nu s-ar mai putea face?
Cu câteva zile în urmă, Suedia, una dintre cele mai „sociale” ţări, a trecut printr-un proces electoral. Rezultatul a fost anticipat, dar este greu digerabil atât pentru suedezi, cât şi pentru întreaga Europă. Cauzele pentru care extrema dreaptă a ajuns la o cotă de 17,6% ţin în principal de situaţia imigranţilor ce provin din Asia şi nordul Africii. Chiar dacă nivelul de trai al suedezilor este unul dintre cele mai ridicate din lume, acest aspect nu a cântărit prea mult în exprimarea opţiunilor de vot. Guvernanţii de stânga ar trebui să ia aminte la o realitate evidentă: memoria colectivă este tare, tare scurtă!
Conf. univ. dr. ec. Vasile BÎRLE
Pentru mai multe analize marca Prodatacons, urmăriţi paginile economice ale cotidianului „Graiul Maramureşului”, accesaţi http://www.prodatacons.ro sau vizitaţi pagina oficială de Facebook Prodatacons.
