Tot mergând la casa babei Nancsi să văd ce vrăjuri mai face, a intrat odată un bărbat ca un brad, venit de undeva de la ţară. Era agitat.
– Care-i baiu, gurucă!
– Apoi, Nancsi neni, am vândut o păreche de boi şi-o turmă de tri sute de oi, da’ femeia mé o ascuns banii. Eu am chemat meşteru’ să-mi facă casă, da’ n-am putut să-i dau arvon…
Baba scoate cărţile şi-l pune să tragă cu mâna dreaptă de tri ori, înşiră cărţile şi apoi îi spune:
– Banii tăi s-or pierde lângă o apă, că mi s-arată aici o apă şi bucăţi de bani lângă ié. Du-te acasă şi cată banii şi ie-o cu buna, să-ţ’ spuie unde i-o pus, să poţ’ da arvon la meşter, nu cumva să pierzi banii, dacă zici că-s mulţi.
Dar degeaba o tot sâcăit-o omul, că nevasta nu i-o spus unde-s banii. Bărbatul s-a apucat atunci de treburile lui, a prins caii la căruţă şi a dus doi saci de boabe de porumb la moară, să aibă mălai. Moraru toarnă boabele în coş şi s-apucă de povestit cu clientul. Ajunge omul cu bine acasă şi prinde a se gândi că l-o minţât baba, că nevastă-sa o pus ea undeva banii. Se culcă şi visează că doi oameni tot rupeau bani deasupra lui, or fi cei care i-au cerut bani împrumut şi nu le-o dat. Spre seară, vine femeia acasă de la sapă pe câmp, se uită în cămară şi vede că nu-s sacii cu grăunţăle. Îl întreabă pe bărbat unde i-o pus.
– I-am dus la moară la măcinat. Uite, acolo în tindă am pus sacii cu mălaiul.
Femeia s-apucă de cap şi strigă:
– Tuluoare! Ai măcinat banii, că i-am ascuns în saci!
Omu’ i-a tras o bătaie zdravănă, dar degeaba, că banii tot duşi au fost. Atunci a înţeles ce i-a spus baba, că lângă o apă şi cu apă s-au măcinat banii săi.
Într-o zi vine la babă o femeie de la ţară şi îi spune că din cămară cineva i-a furat vr’o două kile de slănină, o bărbânţă de brânză şi on şold de porc.
– Nancsi neni, ia ce-am păţât, poţ’ face oarece?
– De hoghy nem (da cum să nu), răspunse baba. Ié numa’ on ciubăr nou şi adă-l aici.
După ce i l-o adus, l-o umplut cu apă, deasupra apei o pus o cruce, peste gura ciubărului on lipideu. Apoi o adunat şepte fete până la doişpe ai, le-o pus cu mânurile pe lipideul de pe ciubăr, apoi o cetit acatistul Maicii Domnului de nouă ori şi apoi i-o văzut în apa din ciubăr pe hoţi, care erau nişte vecini. Copiii mâncau brânză cu lingura, bărbatu’ şi femeia mâncau şold de porc cu cuţitu’. Miliţianul a găsit acolo bărbânţa, slănina şi şoldu’ de porc.
Într-o zi a venit la vrăjitoare o femeie plângând.
– Nancsi neni, am păţit on năcaz mare. Am mărs de-acasă şi am lăsat pivniţa descuietă. Şi mi-o furat oarecine hordoul (butoiul) cu vinul.
– Fuji iute şi adă on ciubăr nou. Şi strânje repede douăsprezece fete până în doişpe ani.
Baba Nancsi a pus în ciubăr apă neîncepută şi a descântat-o în şoaptă. A pus lipideul şi pe fete cu mâna pe el şi a citit de douăsprezece ori Acatistul Maicii Domnului. Şi s-a văzut în apa din ciubăr chipul unui om din sat, cunoscut de păgubaşă, care era lângă butoi.
– No, fuji la el, până nu-ţ’ bé tăt vinu’.
Păgubaşa scoate din traistă ouă, brânză, groştior, slănină şi le dă ca plată vrăjitoarei, care îi spune:
– Să vii să-m’ spui ce-a zâce hoţu’.
Femeia se duce la hoţ şi nu-i vine să creadă, era plină casa de prieteni, vecini, neamuri, care petreceau.
– Poftă bună!, le spune femeia.
Gazda casei, care furase butoiul cu vin, a ieşit repede afară şi păgubita, după el.
– Stăi, măi Ioane, că avem de grăit. Unde fuji? Că de ce-ai făcut nu poţ’ fuji.
– Cum de m-ai aflat?, îi zise omul.
– Nu ştii tu că nu-i făcută neştiută. Fă bine şi adă hordăul înapoi, cu vinul cât a mai rămas. Apoi să ştii că te voi învăţa io minte dacă nu faci aşe…
(va urma)
Pamfil BILŢIU
