Apa minerală Stoiceni, dispută între localnici şi proprietar!

Izvoarele de apă minerală de la Stoiceni sunt cunoscute din vremuri vechi şi au fost folosite gratuit de toată lumea din regiunea Lăpuş şi nu numai. Însă de circa 13 ani, terenurile pe care sunt izvoarele au fost retrocedate către vechiul proprietar, aşa că apa minerală curge acum restricţionat. În aceste condiţii, sătenii nu mai pot lua apă minerală decât o oră pe zi. Bineînţeles că situaţia nu le convine nici lor, dar nici primăriei din Târgu Lăpuş, care s-a luptat ani de zile în instanţă, pentru a dobândi terenurile cu pricina şi implicit dreptul de a folosi apa minerală.

Istoria izvoarelor de apă minerală de la Stoiceni se întinde de-a lungul a peste 150 de ani, după cum ne-au povestit localnicii: „Când e aici proprietarul dă drumul la apă, când nu e se ţine programul. Oameni vin din sat, dar şi de pe la Dej şi Baia Mare, de prin toată zona. Vin şi îşi duc apă mai multă, în flacoane de 2 şi 5 litri. Pe vremuri am lucrat la Institutul de cercetări şi explorări ape minerale din Bucureşti.

Atunci apa minerală curgea dincolo de drum, era o groapă betonată, şi când au venit cu cercetările de apă minerală, au forat în cealaltă parte şi au cam stricat treaba. Am găsit însă etichete din anii 1800 şi ceva când au excavat ei. Baloţi întregi au fost. Deasupra erau mucegăite, dar la mijloc erau intacte. Am dus la analize de laborator în Bucureşti apă îmbuteliată aici manual în sticle şi a ieşit ceva analiză bună. Zicea că-i singura apă minerală care rezistă să traverseze chiar oceanul, pe o perioadă de nu ştiu cât nu se altera. Şi atunci a început să fie îmbuteliată, dar manual, cu capsator din acela rudimentar şi se vindea şi în magazine apa minerală. După Revoluţie s-a construit fabrica ce există şi acum aici. Însă proprietar este în prezent familia Teleki. E a lor tot, terenul de aici cu apa şi cel din împrejurimi. Bătrânii spuneau că Stoiceniul, Dumbrava şi Dobricu, satele aparţinătoare, aveau dreptul să vină şi să-şi ia câtă apă voiau”, a spus Vasile Buda. „M-am născut aici în Stoiceni. Oamenii din satul ăsta nu au ţinut doi laolaltă. Dar domnul acesta nu a avut dreptul să ia apa şi să nu o dea. Acum mai dă apă minerală la oameni, dar trebuie să te rogi la el ca la bunul Dumnezeu! Şi o dă un ceas seara, că e pus programul acolo. Dar pe vremuri izvorul era dincoace de drum, iar apa era foarte bună. Eu aveam pe atunci vreo 7 anişori. Erau cred că 7 izvoare. Exista şi ceva bazin din marmură, făcut de sute de ani! Deci pe vremuri erau şi băi acolo, le ţin eu minte. Eram mică, acum 60 de ani, şi veneam cu bunica la băi aici. Şi oamenii încărcau şi duceau apă minerală pentru băut. Totul era gratuit. Dar acum, domnul ăsta care a luat terenul, face ce vrea. Până nu a intrat în proprietatea lui, ai luat când şi cât ai vrut apă. Era dincolo de drum puţul şi avea un robinet. De când a luat el terenul, numai pe program se merge. Vă închipuiţi că noi sătenii suntem necăjiţi, dacă izvorul a fost al satului sute de ani, iar acum până la ora nu ştiu care, el nu dă drumul… deci multora nu le convine, ba mai vin oameni şi din depărtare după apă şi dacă nu ajung în program, nu le dă nimeni apă. Nu-i tare bine… ”, ne-a explicat şi Sultenica Verchea, localnică din Stoiceni.

Familia Teleki a câştigat terenurile în instanţă

Primăria Târgu Lăpuş s-a luptat ani de zile în instanţele de judecată cu actualul proprietar, însă fără câştig de cauză: „Terenul l-a câştigat domnul Teleki şi dânsul are şi concesionate de la Societatea Naţională a Apelor Minerale izvoarele de apă minerală. Având în vedere că şi-a câştigat în instanţă terenul aferent unde sunt izvoarele de apă minerală, totul este proprietatea lui, iar ulterior a concesionat şi izvoarele. Deci el este concesionarul izvoarelor minerale. A fost o întreagă istorie acolo, în instanţă. Noi ca primărie am încercat să obţinem izvoarele, am contestat hotărârea instanţei, procesul s-a derulat pe mai mulţi ani, dar până la urmă a avut câştig de cauză şi e proprietarul terenului. Noi ne-am luptat pentru terenuri cu domnul Teleki, dar până la urmă instanţa a hotărât că el este în drept să fie proprietar şi a avut drept de preemţiune atunci şi asupra folosirii apelor minerale de pe acele terenuri. Nu comentez decizia instanţei, dar logic gândind, nu e în regulă să ai tu ca persoană fizică izvoare minerale. Atunci, dacă puţurile de petrol ar fi pe proprietăţi private, cum ar fi?! Dar dacă tot eşti administratorul izvoarelor, trebuie să şi faci ceva cu ele, conform unui caiet de sarcini. Nu ştiu, să le exploatezi, să faci ceva cu apa aceea… Însă acolo e o situaţie ciudată, de asta ne-am luptat foarte mult şi noi ca primărie ca să obţinem terenurile şi izvoarele. N-a fost să fie! E păcat, că şi eu am crescut aici în zonă şi ştiu cum era: oricând voiam să mergem după apă de Stoiceni, era la liber tot. Acum şi-a închis acolo, şi-a protejat omul proprietatea, fie că ne place sau nu şi dă cum vrea apă. Şi nu era vorba numai despre cei din Stoiceni, ci din toată regiunea asta veneau oamenii să-şi ducă apă de la Stoiceni”, ne-a spus Vasile Kraus, viceprimarul oraşului Târgu Lăpuş.

Proprietarul spune că este deschis în relaţia cu oamenii de bună-credinţă

Am stat de vorbă şi cu fiul celui care a redobândit terenurile şi are drept de folosinţă asupra izvorului cu apă minerală: „Momentan lucrurile func­ţionează în felul următor – am făcut adresă de Facebook, pe care lumea să îşi voteze programul. Funcţionăm momentan între orele 18 şi 19, până la sfârşitul lunii septembrie, apoi ne mu­tăm pe program de iarnă, de la 16 la 17, să fie lumină afară. Deci apa curge o oră zilnic. Doar când sunt defecţiuni tehnice, adică nu este curent, spre exemplu, nu curge. De asemenea, eu îi dau zilnic drumul la apă când sunt aici. De obicei vin prin aprilie, mai şi apa curge până prin noiembrie – decembrie. Momentan apa este pe plata noastră. Tatăl meu a câştigat terenul înapoi, prin 2005, după ani buni de procese. Aici practic a cumpărat străbunicul meu prin 1930, atât pădurile, cât şi terenul cu izvorul. Prin 1990 au început să construiască ilegal hala asta de aici, să îmbutelieze apa, Apemin, cu ajutorul unui fost senator. S-au făcut nişte şmecherii cu bani de la stat şi s-a construit hala aceasta care nu e bună de nimic. Momentan, însă, noi nu putem îmbutelia apa pentru că nu este la standarde europene. Conţine foarte mult bariu, acesta fiind extraordinar de dificil de extras din apă. Nu ştiu dacă apa conţine şi săruri de bariu, care nu sunt bune pentru organism. Ultimele analize pe care le-am făcut au fost acum câţiva ani. Dar când s-a îmbuteliat apa pe vremuri, i-a scăpat unuia condeiul unde trebuia şi totul a fost în regulă. Însă apa este bună, după cum vedeţi. Vin oameni cu sute de sticle pe care le umplu cu apă şi o beau mai apoi. Eu beau această apă din 90, de când eram copil, şi până în prezent încă nu am păţit nimic, sunt sănătos. De obicei vin oameni cu probleme digestive, apa având proprietăţi de ameliorare a acestor probleme de stomac. Se pare că este bună şi pentru reumatism. Pe vremuri, când trăia străbunicul meu, peste drum de noi erau băi. Apa şi-a mai pierdut din calităţi, de când s-au făcut forajele, dar este în continuare bună. Pe vremuri ieşea singură cu presiune din pământ. Un om de aici din sat lucra la străbunicul meu la începutul anilor 1900, între cele două războaie. El s-a aplecat într-o zi deasupra unei cuve mari, în care ieşea apa. Aceasta fiind aşa de puternic carbogazoasă, bărbatul a amenţit din cauza dioxidului de carbon, a căzut în ea şi acolo a murit. Deci apa era extraordinar de puternică din acest punct de vedere. S-au făcut vreo 100 de foraje, ele sunt peste tot. Din când în când mai primim de la unii localnici, oameni cu două clase, ameninţări de genul: vă turnăm motorină în izvor! Unii nu sunt obişnuiţi pe aici cu ordinea şi disciplina. Cât despre apă, nu cred că eu, familia mea, suntem oameni de rea-credinţă. Dar am avut tot felul de episoade neplăcute în timp, cu localnicii. Tatălui meu, unul de aici din sat voia să-i dea cu securea în cap. De asemenea, oamenii ne taie în mod regulat din pădure. Am câştigat pădurea în instanţă şi nu suntem încă puşi în posesie. Deci am redobândit terenul acesta după peste zece ani de judecată şi plătim după apa minerală licenţă de exploatare pentru încă câţiva ani de acum înainte. Dar eu dau apă cu drag oricărui om care vine şi dă măcar bună ziua, mă pot înţelege cu el omeneşte! Însă vin aici şi oameni care spun: când dai drumul la apă? Dă-mi drumul la apă! Aceşti oameni nu au niciun fel de bun-simţ şi cu ei eu nu am ce să discut! Pe vremuri apa se îmbutelia aici manual şi mergea în Austia şi chiar în America! Există şi documente în acest sens”, ne-a explicat Raul Teleki, fiul proprietarului.