La 27 martie 2018, în jurul orei 3,30 dimineaţa, la Mina Băiuţ, galeria Breiner, orizontul 0, din cauza unei viituri de ape de mină, digul de la intrarea în galerie a fost distrus, debuşarea conducînd la poluarea rîului Lăpuş. În cîteva ore, ca urmare a sufocării cu metale grele, aproximativ 3 tone de puiet şi peşte matur din rîul Lăpuş au pierit (aproximativ 90% din fauna piscicolă). Era în perioada de prohibiţie. Unda poluantă a afectat de asemenea şi suprafeţele de teren aflate în vecinătatea galeriei.
Din păcate, autorităţile continuă să privească cu… relaxare aceste fenomene, deşi frecvenţa acestora a crescut în ultima perioadă. Dar au existat şi persoane care s-au implicat activ pentru a determina factorii de decizie să ia măsuri de prevenire a acestor incidente de mediu. În mass-media şi la ministerele economiei şi mediului, s-a discutat intens despre subfinanţarea activităţii de închidere, ecologizare şi punere în siguranţă a perimetrelor miniere. Oamenii sînt îngrijoraţi de frecvenţa din ultima vreme a acestor deversări, fenomene anticipate de specialiştii, dar la nivelul autorităţilor judeţene şi naţionale glasul lor nu este ascultat. Factorii de decizie se mulţumesc cu comunicate de presă prin care constată că s-au produs poluări, dar nu-şi îndeplinesc rolul de prevenţie, să ia măsuri prin care să reducă la minimum riscul de scurgere a apelor acide şi cu conţinut ridicat de metale grele. Ministerul Economiei a transmis spre public un comunicat: „Din lipsa alocărilor bugetare, lucrările de securizare şi ecologizare a perimetrelor miniere s-au făcut doar în procent de 34%”.
Unde sunt lucrările de la mina Băiuţ? Nu îi pasă nimănui de accidentele ecologice tot mai dese? Am fost zilele trecute în Băiuţ, la Mina Breiner, acolo unde, la finalul lunii martie, a avut loc gravul accident ecologic. Deşi termenul de conformare era sfîrşitul lunii mai 2018, zona ne arată că nimeni nu a intervenit pentru refacerea digului de la cota +650 şi nici la sistemul de canalizare a apelor de mină. În continuare, apele de mină ies libere şi se revarsă în rîu. Ţeava care era destinată să le capteze este spartă pe porţiuni mari, copiii din zonă au acces nestingherit la această apă contaminată cu metale grele, la fel şi animalele, care adesea beau această apă.
Singura lucrare făcută după accident este un fel de cofraj de tablă, improvizat din două grinzi puse peste gura de mină, pe care au fost aşezate blocuri de beton de cîteva zeci de kilograme, dealtfel uşor de dislocat de cei care vor să intre în mină pentru a recupera fier vechi sau alte materiale.
