Metalele şi pietrele preţioase din România

0
1317

• Mineritul şi metalurgia

Regimul metalelor preţioase şi pietrelor preţioase în România este reglementat, având în vedere importanţa în plan economic a operaţiunilor cu metale preţioase şi pietre preţioase, domeniu sensibil, cu un nivel ridicat al contrafacerilor şi mai ales al evaziunii fiscale. Este imperios necesară asigurarea unei discipline riguroase a pieţei şi un înalt nivel de protecţie a consumatorilor. Deşi exista obligaţia legală ca vânzarea, cumpărarea şi scoaterea din ţară a lingourilor şi/sau topiturilor din metale preţioase sau aliaje ale acestora să se realizeze numai dacă acestea sunt însoţite de raport de încercare eliberat de A.N.P.C, sunt numeroase cazurile de nerespectare a acestei obligaţii.
Încă din secolul al XVI-lea, medicul şi primarul oraşului Chemnitz din Saxonia, în cartea „Despre minerit şi metalurgie”, scria despre „ interesul pentru bogăţiile exploatărilor miniere din provincia numită Dacia”. Mineritul i-a binecuvântat pe mulţi cu bogăţie, vedem din cursul istoriei. După 2000 de ani, din aurul dacilor, căutătorii de comori, autorizaţi sau alţii ilegali, au găsit / şi-au însuşit brăţări dacice şi monede. Directorul Muzeului de arheologie Sarmisegetuza a prezentat recent obiecte din aur predate de găsitori sau recuperate pentru tezaurul naţional de la cei care le-au găsit.
La nivel european, se constată o revigorare a mineritului, interesul pentru metalele neferoase fiind în creştere, pe mapamond a reînceput „febra aurului”, iar în urma crizei s-a stins…

• Reglementarea pieţei

Programul de Guvernare pe perioada 2018-2020, prezentat Parlamentului României în 31 ianuarie 2018, prevedea că cel târziu la 1 martie 2018 vor fi aduse modificări legislative pentru îmbunătăţirea reglementării pieţei metalelor preţioase şi pietrelor preţioase, în scopul reducerii substanţiale a evaziunii fiscale. Într-adevăr, în şedinţa din 1 martie 2018, Guvernul a aprobat Ordonanţa de Urgenţă nr. 10 pentru modificarea şi completarea O.U.G. nr. 190/2000, publicată în M.O.R., partea I, nr. 203 / 6.III.2018.
Marcarea oficială a metalelor preţioase în România a început la 1 aprilie 1906, prin Legea nr. 578 pentru înfiinţarea controlului asupra obiectelor fabricate din metale preţioase, lege promulgată în 13 februarie 1906 de Regele Carol I. După Marea Unire de la 1 Decembrie 1918, prin Constituţia din 1923 şi Legea minelor din 1924, toate bogăţiile subsolului României devin proprietate a statului. Potrivit legii minelor, producătorul era obligat să predea tot aurul statului, la preţul mondial. Regia întreprinderilor miniere şi metalurgice ale statului din Ardeal, în luna octombrie 1925, punea în funcţiune Instalaţia de Afinare a Aurului, în Baia Mare. De Direcţia Minelor şi Uzinelor Metalurgice ale Statului din Baia Mare aparţineau exploatările miniere Valea Roşie, Dea­lul Crucii, Baia Sprie, Cavnic, Băiuţ, Văratic, Rodna Veche, Roşia Montană şi Săcărâmb, precum şi Uzinele metalice şi metalo-chimice Firiza de Jos, Strâmbu Băiuţ, cât şi Instalaţia de Afinare a Aurului Baia Mare.

• Istoria aurului

În perioada interbelică, la minele statului şi cele concesionate unor particulari, prioritară era extracţia minereurilor aurifere. Minele de la Săcărâmb erau unicele din Europa, cu zăcăminte de aur cu telur şi seleniu. Topitoarele din Strâmbu, judeţul Someş, prelucrau produsele miniere de la Cavnic (Roata), Băiuţ şi Văratic. Topitoarele din Firiza de Jos prelucrau produsele miniere de la minele statului Valea Roşie, Dealul Crucii, Baia Sprie, Cavnic (Bolduţ), judeţul Satu Mare, Rodna Veche, judeţul Năsăud şi Săcărâmb din judeţul Hunedoara, cât şi produsele minelor concesionate la privaţi, din judeţele Satu Mare şi Maramureş. Produsele de la Roşia Montană se prelucrau la Uzinele metalice şi metalo-chimice din Zlatna, judeţul Alba, precum şi ale celorlalte mine ale statului şi cele concesionate la particulari din Munţii Apuseni.
Legea minelor din 1929 prevedea dreptul de prioritate al Statului asupra cumpărării aurului şi argintului, la preţul mondial, iar în cazul că Banca Naţională nu le cumpăra, lăsa libertatea de valorificare a produselor. Ca urmare a comerţului clandestin cu aur şi a creşterii numărului de furturi de aur nativ din mină, în anul 1936 a fost aprobată Legea pentru controlul circulaţiei metalelor preţioase, care prevedea restricţii şi sancţiuni pentru cei care se ocupau cu comerţul şi transportul clandestin de aur. În anul 1937, apărea o nouă Lege a minelor care îi obliga pe producători să vândă tot aurul la stat, prevăzând sancţiuni pentru cei care cumpărau sau care furau aur.
În perioada interbelică, cea mai mare producţie de aur în România s-a realizat în anul 1937, 2/3 proveneau de la minele din Munţii Apuseni şi 1/3 de la minele din Regiunea Baia Mare. România era a doua ţară producătoare de aur din Europa. Cea mai mare rezervă de aur a B.N.R. a fost în anul 1940. În condiţiile celui de-Al Doilea Război Mondial, rezerva de stat de aur a scăzut. Din 6 aprilie 1970, lingourile de aur marcate cu un număr de ordine şi două poansoane: „Uzinele Metale Neferoase Baia Mare” şi „Banca Naţională a României” sunt recunoscute de bursa de la Londra, ca fiind corespunzătoare din punct de vedere calitativ şi pot să circule pe piaţa mondială. În 1971, s-a renunţat la convertibilitatea dolarului în aur. Prin Decretul nr. 244 din 10 iulie 1978, publicat în Buletinul Oficial al R.S.R, partea I, nr. 63 / 1978, privind regimul metalelor preţioase şi pietrelor preţioase, se impuneau o serie de restricţii privind deţinerea, vânzarea, introducerea sau scoaterea din ţară a metalelor preţioase şi a pietrelor preţioase. Producţia de aur a crescut, aşa că în anii 1987-1988, s-a rambursat datoria externă a ţării.

• Prezentul lipsit de glorie

Odată cu privatizarea S.C. Phoenix Baia Mare, din 1997, România a pierdut certificatul de „good delivery”. Decretul 244/1978 a fost abrogat abia prin O.U.G nr. 190 din 9 noiembrie 2000 privind regimul metalelor preţioase în România. Banca Naţională a României a sistat, din anul 2001, cumpărarea aurului rezultat din prelucrarea concentratelor, respectiv de la agenţii economici autohtoni. Pe parcurs, se aduc modificări şi O.U.G nr.190/2000, se republică în anul 2004. În contextul Constituţiei din 2003, republicată, s-a adoptat şi promulgat Legea minelor nr. 85/2003 care reglementa desfăşurarea activităţilor miniere în România.
După cum a comunicat Iulian Iancu, preşedintele Comisiei Industrii şi Servicii a Camerei Deputaţilor, proiectul de Lege a minelor este modificat într-o variantă radical îmbunătăţită, axată pe punerea bogăţiilor solului şi subsolului ţării exclusiv în slujba interesului naţional. Resursele naturale reprezintă o parte importantă a avuţiei naţionale. Din anul 2000 şi până în prezent, rezerva de aur este menţinută de B.N.R. între 103 şi 104 tone. În 2011, Traian Băsescu, preşedintele României, după o vizită în aria patrulaterului aurifer din Munţii Apuseni, spunea că România trebuie să ajungă la 200 de tone de aur în seiful Băncii Naţionale.
Consilierul B.N.R., Adrian Vasilescu, spunea „Cine nu are aur în marile centre financiare nu contează pe piaţa internaţională”. Aurul României se află în custodie la Banca Angliei. Pentru aurul păstrat la Banca Angliei, nici România, nici Polonia, nici Bulgaria, nici alte ţări nu primesc dobândă, ci pentru păstrare se achită un comision.

• Comercializarea metalelor preţioase

Guvernul urmăreşte protecţia consumatorilor şi combaterea evaziunii fiscale, a falsurilor şi a contrafacerii, prin aplicarea mărcii statului pe obiectele din metal preţios care sunt comercializate în România, cu respectarea Directivei (UE) 2015/1535 a Parlamentului European şi a Consiliului din septembrie 2015. Pe teritoriul României pot fi puse pe piaţă doar obiectele din metale preţioase care au aplicate marca de titlu, marca de responsabilitate şi marca de stat. A.N.P.C. aplică marca statului pe obiectele din metale preţioase comercializate în România. A.N.P.C. îşi exercită drepturile şi obligaţiile specifice activităţii de încercare, analiză, marcare, expertizare, înregistrare, vizare şi autorizare, în calitate de autoritate competentă pe teritoriul României. Prin aplicarea mărcii de stat pe obiectele din metale preţioase, se poate realiza o evidenţă clară a cantităţilor de metal preţios introduse şi/sau scoase de pe teritoriul statului român, combătându-se în mod eficient evaziunea fiscală. În sensul legii, se definesc metalele preţioase – aurul, argintul, platina şi paladiul, precum şi aliajele acestora, sub orice formă; pietrele preţioase – diamantele naturale, rubinele naturale, safirele naturale, smaraldele naturale şi perlele naturale sau de cultură; obiectele de aurărie şi argintărie – orice obiect confecţionat din aur, respectiv argint, cu excepţia obiectelor de podoabă denumite bijuterii; titlul este proporţia de metal preţios conţinut de un obiect, exprimat în miimi; marca de stat – marca oficială, protejată prin lege, reprezentată de un simbol unic pentru tipul de metal preţios, alături de precizarea titlului, redat în cifre arabe, care se aplică pe obiectele din metale preţioase exclusiv de către A.N.P.C., ca autoritate competentă, înainte de punerea pe piaţa naţională a acestora. Marcarea are ca scop certificarea faptului că obiectele din metale preţioase au conţinutul de metal preţios corespunzător mărcii de titlu aplicate şi identificarea operatorilor economici care au aplicat mărcile de responsabilitate. Printre altele, sunt exceptate de la marcare metalele preţioase sub formă de materii prime şi lingourile de metale preţioase.

• Amenzi fără … aur

Având în vedere licenţele acordate de A.N.R.M. pentru explorare/exploatare de aur din aluviuni, diverse perimetre miniere de minereuri polimetalice, cuprifere, din iazurile de decantare, construcţia / modernizarea Uzinei metalurgice de la Zlatna, după votarea Legii minelor, credem că se vor face precizările de rigoare privind marcarea lingourilor de metale preţioase. Operatorii economici care comercializează obiecte din metale preţioase şi pietre preţioase au obligaţia de a informa consumatorii corect, complet şi precis cu privire la natura şi caracteristicile obiectelor pe care le comercializează. Încălcarea prevederilor legii constituie contravenţie şi se sancţionează.
ing. Lazăr-Aurel PANTEA

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.