Ioan Hada s-a născut în 6 iunie 1960, la Zalău. Din 1993, locuieşte în Baia Mare. A publicat 6 cărţi de poezie. Iată ce scrie despre creaţia sa criticul literar Al. Cistelecan: „Este un devotat al poeziei, care-şi cultivă pasiunea pe un mare fond de candoare. Îi ies mai bine poemele scurte, abia pâlpâite, cele în care o simplă analogie se desface într-o metaforă suavă”.
Disperare
Ce disperare s-aştepţi
Să se coacă
Fructele verzi
Din natura moartă.
Azi
Observ că am riduri
Printre ele mişună
Încărcate
De bucurii şi tristeţe
Amintirile
Asemeni pe scoarţa
Bătrânului castan
Furnicile.
Natural
Amintirea iubitei
În visul soldatului
Cuibărită
Precum perla
În trupul scoicii.
Imagine vara
Printre lanuri
De grâu
Frământate
De soare
Paşii Domnului
Sângerează
Roşul macului
Izbucneşte
În floare.
Miros
La bătrâneţe
Şi umbra mea
Prinde mirosul
culoarea
şi forma
Frunzei
Toamna
Intrată-n
Lentă,
Ireversibilă
Descompunere.
Catrenele fetei frumoase
Ce umbră curată
aruncă-n lumină o fată
e aproape nimicul
singurul lucru
fără pată.
• • •
Luntrea
lui Caron
ia apă
şi-n loc s-ajung
în Hades
am eşuat pe insula
cu vulcani
ce seamănă cu sânii tăi
şi erup
poeme de iubire
mai durabile
decât statuile religioase.
• • •
Toamna
Pe cărări
Vagabondul
Frunză rebegită
De frig
Şi ploi
Pe care o poartă
Vântul.
