Majoritatea românilor aleg, ca destinaţie externă de vacanţă, Grecia, Bulgaria şi, eventual, Turcia. Se pare că doar cunoscătorii aleg Croaţia. Dovadă că, în cele şapte zile de concediu, la sfârşitul lui iulie, în plin sezon estival, nu am întâlnit, pe traseul croat, nici o familie de români şi nici măcar vreo maşină înmatriculată în ţara noastră. Cu toate acestea, destinaţia este fabuloasă.
Ca să ajungi din Maramureş în Croaţia ai două variante: fie cu avionul, de la Cluj, până la Zagreb (capital ţării) sau Split (oraş situat în sudul Croaţiei, pe litoral), fie cu autoturismul, prin Ungaria (via Budapesta), apoi Croaţia (via Zagreb), pe o reţea impecabilă de autostrăzi, viaducte şi tuneluri, pe un traseu ce durează circa 14 ore. La vecinii maghiari, plăteşti vignetă (circa 60 de lei, pentru 10 zile), iar la croaţi plăteşti o taxă pentru fiecare tronson de autostradă pe care îl utilizezi. Nu e ieftin, dar merită.
Şi dacă tot veni vorba de plată, de reţinut că nici Ungaria şi nici Croaţia nu se află în zona euro, deci folosesc monedele naţionale (forintul, respectiv kuna). Cel mai convenabil (din punct de vedere al conversiei monetare) este să foloseşti un card bancar încărcat cu lei româneşti.
Opţiunea pentru Croaţia, ca destinaţie de vacanţă, s-a bazat pe recomandările unanim favorabile ale cunoştinţelor care au fost cel puţin odată în această ţară.
# Trogir, vestigii istorice…
Trogir este o localitate “veneţiană”, a cărui centru istoric, perfect conservat din perioada medievală, se află în patrimoniul UNESCO. Este situată la malul Mării Adriatice, jumătate pe continent, jumătate pe o insulă, iar vara este eminamente invadată de turişti, majoritatea din Europa Centrală.
Aflat în zonă, una din întrebările care îţi vin în minte este: din ce trăiesc croaţii de la malul mării, pentru că nu se vede nici o urmă de industrie. Probabil exclusiv din servicii, turism şi pescuit. Terenul e arid, numai piatră. Câteva culturi de măslini, prea puţini smochini şi mandarini. Legumele din piaţă sunt cultivate în solarii sau aduse din import.
Avioanele de linie, care decolează şi aterizează la Split, zboară uluitor de jos, deasupra Trogirului. Te obişnuieşti repede să îţi petreci vacanţa în vecinătatea uriaşelor păsări de oţel, mai ales că, pe insulă, în mod straniu, nu vezi nici picior de pescăruş. Abia într-a şaptea zi am văzut un pescăruş care zbura dezorientat deasupra plajei, purtat de curenţii de aer.
Malul apei e plin de pietre albe, în cel mai fericit caz de zone cu pietriş mărunt, gen terasit. Se spune că, în Croaţia, ar fi şi plaje cu nisip fin, dar cu siguranţă nu în Trogir. Apa, în schimb, e extraordinar de limpede şi curată. Peştii înoată până aproape de mal.
O altă caracteristică a zonei este acompaniamentul permanent al unor falşi greieri. În realitate, “greierii din Trogir” sunt nişte muşte mari şi dizgraţioase, care au invadat copacii de pe insulă. Nu sunt periculoase, iar cu “cântecul” lor te obişnuieşti repede.
În localitate, drumurile sunt înguste. Cu greu trec două maşini una pe lângă alta. Oraşul e înghesuit, nesistematizat, casele sunt una lângă alta, curţile sunt mici. Însă oamenii sunt amabili şi primitori, gazde impecabile. Ici şi colo am văzut inscripţii de susţinere a echipei naţionale de fotbal, care în vara acestui an a devenit, în mod surprinzător, dar meritat, vicecampioană mondială.
# Lacurile plitvice
Un obiectiv care nu trebuie ratat sub nici o formă, dacă vizitezi Croaţia, sunt aşa numitele “lacuri plitvice”. Un complex lacustru de o frumuseţe rară, alcătuit din 16 lacuri şi o mulţime de cascade, situate într-un parc naţional, pe care UNESCO l-a luat sub oblăduire încă din 1979.
În afară de traseele strict delimitate, pe care se deplasează puhoaiele de turişti veniţi din toate colţurile lumii, perimetrul pare a fi de neatins de mâna omului şi oferă numeroase oaze de natură cvasivirgină. Apa lacurilor are o culoare de un verde strident, neobişnuit de transparentă, plină de peşti şi raţe sălbatice.
Turiştii pot să opteze pentru unul din cele patru trasee, în funcţie de disponibilitatea la efort. Cel mai scurt e de 3 ore, iar cel mai lung, de 8-9 ore. Se merge pe jos, prin pădure, parţial cu un trenuleţ şi un vaporaş. În sezonul estival, preţul biletului de intrare depăşeşte 30 de euro, indiferent de traseul ales.
Una peste alta, Croaţia este o ţară prietenoasă, cu obiective turistice magnifice, bine organizată din punct de vedere al infrastructurii, o destinaţie de vacanţă ideală.
Dorin Ştef
