În fiecare an, cu prilejul marii Sărbători „Adormirea Maicii Domnului”, un grup de o sută de tineri şi adulţi din comuna Lăpuş merg pe jos, cale de 140 km, într-un pelerinaj-procesiune pînă la Mănăstirea Nicula din judeţul Cluj. Drumul nu este lipsit de greutăţi, oamenii fac febră musculară, unii au dureri de cap, îndeosebi cei începători, dar pînă la urmă cu toţii ajung la final, puţini renunţă. Cele două biserici ortodoxe din comuna Lăpuş, a satului şi a mănăstirii „Naşterea Maicii Domnului”, au vestit prin clopote pornirea pelerinajului.
Luni, 13 august 2018, pelerinii au plecat din centrul comunei, în frunte cu o cruce împodobită cu ştergare tradiţionale şi o iconiţă cu Maica Domnului cu Pruncul în Braţe, purtată de conducătorul grupului, Alexandru Ureche, cel care participă la acest pelerinaj de 19 ani, fără oprire. Pe parcusul drumului, s-au intonat pricesne, cîntece bisericeşti, imnuri închinate Maicii Domnului. Traseul a fost: Lăpuş – Tg. Lăpuş – Rohia (cu scurt popas) – Măgoaja – Chiuieşti – Căşei. În Căşei, judeţul Cluj, grupul a poposit la Biserică, unde s-au rugat şi apoi lăpuşenii au înnoptat la mai mulţi gospodari.
Marţi, 14 august, pelerinii lăpuşeni au parcurs distanţele dintre Căşei – Dej – Gherla – Nicula. Lăpuşenii au asistat la Sfînta Utrenie şi Sfînta Liturghie Arhierească. Pricesnele le-au liniştit sufletele: „Au trecut Măicuţă zile, zile şir / Cu dorul în suflet, iară-ncet venim, / Am venit Măicuţă să te mai vedem, / Să-ţi spunem necazul pe care îl avem, / În genunchi Măicuţă, cu capul plecat, / Ţi-am adus o rugăciune şi am lăcrimat, / Ne-am spus şi durerea care ne-a adus, / Aicea la Tine, la Nicula sus”.
Pelerinii din Lăpuş s-au întors pe acelaşi traseu, tot pe jos.
• Un alt grup de credincioşi, din Tg. Lăpuş şi din împrejurimi, călăuziţi de protopopul de Lăpuş, Florin Stan, şi de preotul Augustin Oniga, au participat pentru al 10-lea an consecutiv la un pelerinaj, tot pe jos, pînă la Mănăstirea Sf. Ana din localitatea Rohia, cu prilejul hramului acesteia.
Pelerinajul se face pentru a-i cere lui Dumnezeu lucrurile folositoare şi mîntuitoare de care avem nevoie. Este un moment în care Îi mulţumim lui Dumnezeu şi Maicii Domnului pentru darurile revărsate asupra noastră şi, în acelaşi timp, un act de căinţă, cu care creştinii simt că sunt datori. Iată ce ne spune Ioana Baboşan, care a parcurs drumul pînă la Mănăstirea Rohia pe jos: “Mi-am propus ca anul acesta de „Sfânta Marie” să urc dealul mănăstirii Rohia împreună cu cei trei copii ai mei. Voiam să-şi amintească cu drag, cînd vor fi mari, de momentele acestea în care mama îi duce de mînuţă la mănăstire”.
Maica Domnului, ocrotitoarea mănăstirilor, este salvatoarea creştinilor din lumea aceasta plină de răutăţi.
