Debut în poezie pentru prof. dr. Adriana Meşter. “Mai poate azi poezia să fie o poartă spre scrutarea propriei identităţi? Mai este ea un vehicul ce ne duce spre intimităţile cele mai ascunse ale fiinţei? Judecând după volumul de versuri al Adrianei Meşter, Jurnalul din oglindă, răspunsul, la ambele întrebări, este unul afirmativ. Concluziv: volumul Adrianei Meşter este încă o dovadă că-n aceste vremuri de restrişte poezia de valoare continuă, cu brio, să reziste”. (Ioan Groşan, Jurnalul din oglindă)
Jurnal iremediabil. 11 (A2)
Când am luat acel tren (aşteptam de câteva anotimpuri
într-o gară pustie)
nu ştiam că,
după câţiva pasageri anonimi
din câteva staţii răzleţe,
vei veni
să priveşti
cu mine fluturii captivi în neoane colorate…
Am uitat tot, chiar tot,
chiar şi o elementară lecţie de
gramatică
nu mai ştiam unde să pun cratima într-un noiembrie târziu
(de-acum te voi învăţa că noiembrie se scrie noi-embrie)
şi ţi-am cedat locul de la geam
lăsându-te să vezi lumea prin ochii mei…
călătorim clandestin, abandonaţi,
scoşi dintr-un timp în care trebuie să ne obişnuim
cu
o
echilibristică cumplită…
călătorim clandestin şi,
chiar dacă cineva ne va surprinde,
vom coborî
împreună.
Jurnal recuperat. 3 (Sacrificiu)
când somnul îmi pică de oboseală
mi se pare
că luna s-a oglindit într-o stea,
ameninţând-o cu o identitate imaginară.
Nu ştiu ce voi face acum,
când frica îmi înfloreşte în spate,
dându-mi ghionturi până la cer,
căutând luna şi pietrele
şi ultima înghiţitură de lumină;
vreau să dormim de la capăt,
să naştem
din oase
o lună dreaptă şi o stea paralelă
cu care să ne înşurubăm mintea,
forţând ideile să răsune înfundat
în zbaterea lor
de a se elibera
din drumul spre cruce
