Începutul de iunie i-a prins pe localnicii din Groşi la coasă. De data aceasta, gospodarii din comuna maramureşeană au ales să dea o mână de ajutor celor de la Muzeul Satului din Baia Mare. Mai spre seară când afară s-a răcorit, harnicii groşeni şi-au luat coasa şi au pornit-o cu mult entuziasm pe uliţele dintre vechile case adăpostite de muzeu. Nici femeile nu s-au lăsat mai prejos. În sunet de cântece tradiţionale, soţiile groşenilor au intrat şi ele pe poarta gopodăriilor strămoşeşti. N-au venit cu mâna goală, ci cu furcile şi cu coşercile pline de bunătăţi.
De la Primărie la coasă… cu coasa de la bunicul
Îmbrăcaţi în cămeşi populare, localnicii din Groşi au vrut să demonstreze că încă mai iubesc tradiţiile şi le respectă cu sfinţenie. Nu s-au apucat de lucru până când nu au zis un “Doamne ajută”. Apoi s-au apucat serios de treabă. În fruntea gospodarilor s-au aflat chiar primarul, viceprimarul şi preotul satului care au vrut să demonstreze că nu se dau în lături când e vorba de muncă. Primarul comunei Groşi, Florin Boltea, a venit cu coasa moştenită de la bunicul său. Spune că iubeşte mult această îndeletnicire, dovadă că nici coasa nu a fost lăsată să ruginească, ci e folosită la maximum de fiecare dată când e nevoie.
“Cei de la Muzeul Judeţean de Etnografie şi Artă Populară ne-au invitat la clacă, aici pe Dealul Florilor. Ne-am adunat toţi groşenii să dăm o mână de ajutor şi să arătăm obiceiurile noastre străvechi din Groşi, de mers în clacă. Oamenii se adunau şi mergeau în clacă unii la alţii. Dacă am mers la un vecin în clacă şi el venit la noi. La clacă nu e voie să pierdem vremea. Toată lumea trebuie să muncească. Aşa că am pus şi eu mâna pe coasă şi am venit. Eu de la bunicul am învăţat să cosesc. Am cosit bugăt când eram holtei. Umblam la coasă, în clacă. Ştiu să ascut şi coasa, că aşa ceva nu se uită, e ca mersul pe bicicletă. Nu ţinem coasa de muzeu, o şi folosim. Uitaţi-vă cum arată, nu e deloc ruginită. E coasa de la bunicu”, a relatat primarul Florin Boltea.
De altfel, alesul local susţine că în Groşi oamenii nu au renunţat la tradiţii, chiar dacă unii s-au mai modernizat. “Se mai păstrează obiceiul chiar dacă a intervenit şi coasa mecanizată. În Groşi sunt multe livezi, iar printre pomii fructiferi nu poţi intra cu coasa mecanizată, ci doar cu coasa aceasta manuală”, a accentuat primarul.
A lăsat scena pentru cosit
Printre cosaşi a putut fi observat şi taragotistul Dumitru Dobrican. El a declarat că cine e priceput pe scenă, musai trebuie să ştie şi să muncească. “E foarte frumos. Se vede că această acţiune s-a făcut cu oameni care iubesc această muncă deşi e mai grea. Pe acest teren, fără o coasă manuală nu se poate cosi. Orice teren accidentat şi cu pomi are nevoie de o coasă manuală. Eu am adus coasa de acasă. Şi acasă tot aşa fac. Când am de cosit, iau coasa şi merg la cosit”, a spus Dumitru Dobrican.
Artistul mai relatează că ştie să cosească din copilărie. A păstrat acest obicei şi acum. “Ai de capul meu de când ştiu cosi. Ne mobilizam când eram copii, ne puneau părinţii. Aveam o coasă mai mică şi am prins această îndemânare. E un secret şi la folositul coasei. Am prins drag de această îndeletnicire. Cine are drag şi de scenă face lucru bun şi acolo. Când e vorba şi de altă muncă, o face cu drag şi aceasta. Cine e de una e şi de alta. Eu zic că localitatea Groşi are încă multe de spus în ce priveşte portul, obiceiurile, danţul, petrecerea şi munca”, a menţionat Dumitru Dobrican.
Dor de clacă
Groşenii au fost bucuroşi de invitaţia ce le-a fost lansată la clacă. Ei au mai arătat că le era dor de o astfel de acţiune. “Ceea ce s-a petrecut aici se numeşte clacă. Adică, te duci şi dai o mână de ajutor la vecinu’, la văru’, la uncheşu’. Te duci, îţi vine şi el la coasă. Dacă nu te duci, nu-ţi vine”, a punctat un localnic. La rândul său, Radu Lupan a declarat că “a fost bine la coasă. Ne-a fost dor de-o clacă. Am făcut puţină treabă. Ne-am reintrat în ritm. Eu am învăţat să cosesc de la 14 ani de la tata. Mai nou cosesc mai puţin cu coasa manuală”.
Femeile, pe urmele bărbaţilor…
Soţiile groşenilor s-au pus şi ele serios pe treabă. Au pregătit bunătăţi tradiţionale pentru a-i omeni pe cosaşi.În plus, au venit cu furca să împrăştie brazdele. “Mai demult, bătrânii făceau clacă la coasă. Se adunau feciorii cu bâtrânii şi se hotărau: azi mergem la cutare şi facem claca de coasă, iar fetele făceau pancove, ciurigăi, plăcinte şi mergeau cu mâncarea la cosaşi. Îi serveau cu mâncarea, cu un pahar de pălincă, apoi se continua coasa. În continuare, fetele scuturau brazdele. Se termina cositul şi apoi se mergea la gazda care organiza claca la masă. Se mergea la coasă dimineaţă pentru că se spune că pe rouă taie coasa cel mai bine. Aşa lucrau mai demult bătrânii noştri. Acum dacă se mai organizează nişte tineri, în rest mai puţin. Eu am venit azi cu furca, să scuturăm brazdele după bărbaţii noştri. Am adus şi coşerci încărcate cu bunătăţi”, a afirmat Nicoleta Lupan.
Nici tinerele nu s-au lăsat mai prejos. S-au “gătit” frumos şi au venit la muncă să vadă feciorii că-s bune de măritat. “Suntem obişnuite de mici să mergem la coasă. Mergeam cu părinţii noştri în câmp, şi ne plăcea să zburdăm acolo. Azi am venit cu coşerci la cosaşi să îi servim. La final se lasă cu cântec şi voie bună şi chiar un foc de tabără. Tinerii sunt dornici să meargă la coasă. Tradiţia merge din moşi-strămoşi”, a relatat Gabriela Ardusătan. O altă tânără, Ana Zoicaş, a povestit că “eu mergeam la coasă când eram mai mică. Aici e foarte frumoasă atmosfera, mai ales când auzi cântând şi când auzi zgomotul coasei. Cu aşa ceva nu te mai întâlneşti”.
Vizită franceză la coasă
Cosaşii au avut parte şi de “privitori”. Un grup de francezi a venit să observe tradiţiile maramureşene. Au mărturisit că “România e frumoasă” şi se gândesc serios ca pe viitor să se alăture gopodarilor din brazdă, să ia coasa şi să cosească. “Avem turişti din Franţa care apreciază mult să intre în viaţa reală din România şi mai ales din Maramureş. Azi au venit să privească. Sunt încântaţi. Apreciază costumele, tradiţiile”, a spus însoţitoarea lor, Camelia Martin.
Tradiţii perpetuate
A fost al doilea an consecutiv când la Muzeul Satului s-a organizat claca la coasă. Anul trecut, au fost prezenţi aici cei din Copalnic Mănăştur. În această vară, se doreşte să se mai organizeze o acţiune similară.
“Ne bucurăm să continuăm acest eveniment început anul trecut. De data aceasta, avem comunitatea din Groşii Băii alături de noi în frunte cu primarul, viceprimarul, preotul şi profesori din sat. Încercăm să ducem mai departe această tradiţie a clăcii des folosită în satul de odinioară. De aceea ne-am grăbit să organizăm mai repede faţă de anul trecut pentru că lumea a fost dornică să vină la coasă. Drept e că şi iarba e mare. Am avut cosaşi destoinici care foarte repede au dat gata brazdele pentru cosit, iar femeile au împrăştiat brazdele cosite. Cosaşii parcă s-au prins într-un concurs şi s-au întrecut unul pe celălalt. E foarte frumos să auzi cum ascut şi cum bat coasa ca să poată cosi mai cu spor. Ne dorim să continuăm tradiţia şi anul viitor, poate chiar şi în acest an, deoarece sunt şi alte comunităţi care doresc să vină sau chiar să revină. Cei din Copalnic Mănăştur şi-au exprimat dorinţa de a reveni prin iulie-august când iarba va fi mare. Este şi un mod de perpetuare a tradiţiilor pentru că până la urmă muzeul are obligaţia să ducă obiceiurile mai departe”, a concluzionat directorul Muzeului Judeţean de Etnografie şi Artă Populară Baia Mare, Monica Mare.
