Am fost trei zile la Viena şi am stat de vorbă cu cîţiva români care lucrează acolo, unii de decenii, alţii de doar cîţiva ani. I-am ascultat şi i-am observat cum se comportă, sînt diferiţi faţă de noi, vizitatorii capitalei Austriei, căci ei nu concep să parcheze într-un loc nepermis nici măcar pentru cinci minute, mai bine se învîrt o jumătate de ceas în zona Primăriei vechi, pînă cînd găsesc un loc de parcare liber. Iar să arunce un rest de ţigară pe trotuar şi să-l calce sub talpă n-ar face niciodată! Străzile din Viena sînt curate, parcă au fost spălate cu detergent. Dar acolo un covrig costă 1 euro, iar la noi, 1 leu!
Cei mai mulţi dintrei cei circa o sută de mii de români din Austria lucrează în construcţii, execută munci fizice şi cîştigă în jur de 1.500 de euro pe lună, de trei ori mai mult decît salariul de acasă din România. Au cazare gratuită, la hotel de două stele, cu mic-dejun inclus, însă cei mai mulţi locuiesc cu chirie în locuinţe sociale. Statul austriac menţine un sistem economic mixt, cu firme care concurează pe piaţa liberă şi un mare sector dirijat de guvern. Austria nu se teme de trecutul ei, astfel că în Viena este expusă statuia ostaşului sovietic, chiar în centru (se spune că mîna dreaptă e mai lungă cu 10 cm decît cea stîngă), iar denumirile de străzi n-au fost schimbate, Marx strasse şi Engels strasse nu trezesc nici o dorinţă să fie înlocuite cu Haydn strasse, Mozart sau Schubert…
Românii au asociaţii culturale care organizează întîlniri (conduse de lideri inimoşi, Ioan Godja de loc din Vălenii Călineştiului, sau Ionela Flood), există o biserică românească în Wiener Neustadt, cu preotul Răzvan Gâscă (l-am cunoscut şi noi), iar legăturile cu Liga Românilor de Pretutindeni sînt intense. La presiunea acestor asociaţii, România are un Minister al Românilor de Pretutindeni. Românii sînt cei mai mobili europeni, aproape 20% dintre cetăţenii ţării noastre au emigrat şi lucrează în alte ţări. Austria este o ţară apreciată, principala calitate fiind stabilitatea, organizarea, legea neschimbată uneori de o sută de ani, astfel încît vienezii păstrează din secolul al XIX-lea tăbliţele cu denumirea străzilor, scrise cu litere gotice. Austriecii au ceva al lor în Europa, n-au aderat la NATO, îşi menţin neutralitatea (după ce s-au „fript” cu Germania nazistă) şi au serviciu militar obligatoriu.
Am cunoscut în Viena o româncă, mag. Angela, măritată cu un magister (profesor universitar) de filosofie, Josef Neuwirth, care ne-a vorbit despre românii studenţi în Viena: Maiorescu, Eminescu, Blaga, Eliade, Cioran… L-am întîlnit pe mag. Lukas Marcel Vosicky, secretarul Asociaţiei Austria-România (vorbeşte româneşte binişor).
Am aflat în aceste zile că Austria va plăti ajutoare sociale mai mici pentru lucrătorii străini care nu cunosc limba germană, precum şi pentru familiile cu mulţi copii. Este o consecinţă a politicii propuse de guvernul de dreapta din Austria. Dacă un şomer austriac va primi 863 euro pe lună, un şomer român din Austria, care nu cunoaşte limba germană, va încasa doar 300 de euro. Însă sumele diferă în fiecare land (sînt 9 landuri în Austria), unele plătesc alocaţie mai mică începînd cu al patrulea copil, iar în viitor alocaţia va scădea de la al doilea copil şi reducerea va fi drastică de la al treilea copil.
Asociaţiile de români şi organizaţiile caritabile critică aceste măsuri ale statului austriac, care instituie un tratament discriminatoriu pentru străini şi pentru familiile mari. Cancelarul (prim-ministrul) conservator Sebastian Kurz se apără, spunînd că sumele alocate pentru protecţia socială minimă au crescut cu 60% în ultimii 6 ani. Scopul Austriei este ca emigranţii să lucreze, nu să încaseze ajutoare sociale. N-ar fi exclus ca tratamentul discriminatoriu să ajungă în instanţă şi în atenţia UE. Străinii aflaţi în Austria se confruntă cu o decizie politică fără precedent, iar în această situaţie se află şi circa 15.000 de români. Cîţi covrigi poţi cumpăra în Austria şi cîţi în România?
