Platon în Nord

0
473

Joi, 10 mai 2018, în cadrul sesiunii ştiinţifice studenţeşti „NORD – Perspective Interdisciplinare”, studenţii de la secţiunea Filosofie din ciclul licenţă al Centrului Universitar Nord Baia Mare s-au întâlnit pentru a discuta şi a-l înţelege mai bine pe filosoful care a pus temeliile acestei discipline: Platon. Seminarul tematic a fost conceput de conf. univ. dr. Daniela Dunca şi de lector univ. dr. Cătălin Bobb, pentru a aprofunda opera filosofului canonic, a discuta împreună ideile importante, care ne vorbesc şi după 2500 de ani. Şi astfel, evenimentul a primit numele „Platon astăzi”.

Studenţii au depus efort, au citit unele dintre dialogurile platonice renumite şi au scris lucrări pe care le-au citit şi explicat colegilor, ca apoi să fie analizate cele mai interesante şi relevante concepte. Într-o atmosferă jovială, dar cu emoţii academice, filosofia complexă a marelui gânditor a ieşit la lumină prin aletheia, starea de neascundere.
Construit tematic, seminarul a debutat prin subiectul gnoseologiei platonice, teoria cunoaşterii. Ana-Maria Dan şi Daniela Berciu au prezentat dialogul Parmenide, după numele filosofului presocratic, cu subtitlul Apărarea Teoriei Ideilor. Cu toate că e unul dintre cele mai dificile dialoguri, studentele au reuşit să surprindă subtilitatea logică abstractă a dialecticii Unului şi Multiplului, cu o iniţiere în fundamentele metafizicii. Apoi, Nicolae Goje ne-a îndreptat atenţia asupra … atenţiei însăşi, problema percepţiei. Dacă fiecare avem un punct de vedere individual, atunci cum este realitatea şi cum putem defini cunoaşterea în acest context relativist? – sunt întrebări pe care şi ştiinţa modernă încă şi le mai pune.
Pe urmă, ”am coborât” în agora – piaţă, pentru a privi aspectele politice. Platon are o serie de lucrări pe tema conducerii polis-ului, cetatea, precum renumita Republica, unde discută despre posibilitatea unui stat ideal, sau Legile, unde scrie despre natura şi perfectibilitatea constituţiilor şi a legislaţiei. Ioana Dunca şi Alexandru Cernea ne prezintă dialogul „Omul Politic”, o caracterizare a personajului politic ideal. Textul relevă o serie de calităţi pe care ar trebui să le aibă un lider. Acesta trebuie să fie capabil, plin de virtute şi curaj, moral, să urmărească mereu binele comun, asemenea unui căpitan de navă.
Originea limbajului este abordată în dialogul Cratylos, prezentat de Adrian Alexandru Kiss şi Alina Marinca. S-a discutat dihotomia dintre definiţia limbajului drept natural, anume dacă limbajul reflectă într-un mod direct subiectul la care se referă, şi definiţia limbajului ca şi convenţie, societatea ca întreg decide ce cuvinte să folosească în actul comunicării.
Temele de etică au fost în prim-plan. Corupţia democraţiei ateniene este atribuită de Platon sofiştilor, o tagmă de pseudofilosofi demagogi care, deşi aveau cunoaştere şi erau iscusiţi în arta retoricii, nu urmăreau binele sau adevărul, ci doar să acumuleze avere şi putere, exercitând influenţă şi câştigând procese. Platon a fost mereu în dispută cu ei şi le dedică o serie întreagă de dialoguri. Alexandra Gîta şi Gabriela Cătălina Costan ne prezintă două dintre cele mai ilustre texte, Protagoras şi Gorgias. În Protagoras, se pune întrebarea dacă virtutea se poate învăţa. Meditând la această problemă, au concluzionat că virtutea se poate învăţa, dar nu teoretic, ci practic, prin modelarea personalităţilor noastre. Iar în Gorgias, ni se arată natura retoricii, meşteşugul cuvintelor, arta persuasiunii şi a manipulării, pe care deşi Platon o considera nefastă, noi o vedem ca pe un instrument dependent de intenţia celui care îl foloseşte.
Plecăm apoi într-un tărâm mai plăcut, în sfera iubirii, unde Ştefania Roxana Corodan şi Mădălina Florian ne prezintă probabil cel mai frumos dialog platonic, Banchetul sau Symposium. Auzim de mitul hermafroditului, o fiinţă ce avea ambele sexe, fiind separată în două, femininul şi masculinul, care caută mereu unitatea primară. Auzim de splendoarea şi tinereţea lui Eros. Natura iubirii este de a dori frumosul, la fel cum filosoful este un iubitor de înţelepciune.
Dialogul Lysis, prezentat de Mădălina Anamaria Onţ, analizează în mod sceptic ce este prietenia. Este oare corect din punct de vedere etic să construim o prietenie bazată pe interese, chiar şi de ordin spiritual, precum relaţia dintre mentor şi discipol, în care amândoi câştigă, ori prietenia este adevărată doar dacă este dezinteresată?
Cu dialogul Menon, susţinut de Viorela Pop, ne reîntoarcem la problema virtuţii. Socrate, maestrul lui Platon, ne spune că virtutea nu poate fi învăţată, decît foarte rar, căci este un dar divin.
Platon crede că sufletul este nemuritor, la fel ca şi Socrate, care bea cucuta, condamnat fiind de forumul atenian, într-un gest simbolic de sfidare a nedreptăţii, rămânând într-o stare de tranchilitate până la sfârşit. Adriana Buia a rămas impresionată de această atitudine şi crede că societatea noastră ar putea învăţa să privească altfel moartea. Să nu ne pierdem idealismul.
Dialogul Charmides, prezentat de Iulia Maria Sitar, ridică problema: Ce este înţelepciunea? Dacă faptele şi gândurile noastre sunt direcţionate de cunoaşterea pe care o deţinem, cum putem şti dacă ceea ce ştim este adevărat? Iar din punct de vedere etic, cum ar trebui să ne comportăm pentru a fi înţelepţi? Acesta este unul dintre dialogurile care nu oferă un răspuns pozitiv, ci lasă problema deschisă.
Răspunsul vine în dialogul Philebos, prezentat de Anamaria Popan, despre natura plăcerii. Condiţia umană poate uşor să confunde binele cu plăcerea şi durerea cu răul, însă Platon ne cere să ne analizăm foarte atent viaţa, pentru a ne cunoaşte mai bine pe noi înşine, şi să ne exercităm gândirea, căci este cea mai înaltă dintre facultăţile umane.
Doi studenţi din anul III Filosofie au citit pasaje din lucrările lor de licenţă, texte în construcţie, care surprind aceleaşi idei, însă în contextul contemporaneităţii. Raul Borodi a analizat ideologia ateistă şi materialistă a lui Karl Marx, care este tot o utopie, asemenea statului ideal, însă cu consecinţe dezastruoase. Iar Mihai Vas a vorbit despre etică, în general, în societatea europeană de azi.
Aceste idei ne-au captat imaginaţia atât prin profunzime şi complexitate, cât şi prin aria largă de acoperire pe care o ating, făcând din Platon o figură universală, care stă la temelia culturii europene. (N.G.)

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.