Vinul care uneşte

În recentul meu drum în Basarabia am fost preocupat serios de felul în care arată satele prin care am trecut dar mai ales capitala republicii. După cît poţi să-ţi dai seama din fuga maşinii satele au un ton mai primenit în construcţii dar încă nu au dispărut semnele imperiului roşu. Am văzut sate fără biserici. În schimb Chişinăul a urcat pe scara confortului. Dar mai este multă ruină. Nu aş fi atît de neiertător cu imaginile îndoielnice din Chişinău cînd şi în Bucureşti am avut parte de dezamăgiri. Mergeţi şi vedeţi Lipscanii din jurul celebrei librării Cărtureşti! O impresie bună mi-au lăsat restaurantele din Chişinău. Eleganţă cu servire politicoasă. Şi neapărat cu celebrele vinuri. Aici am vrut să ajung. Gazdele noastre distinsele doamne bibliotecare s-au îngrijit să avem la masă vinuri nobile. Aşa ne-a fost pus în pahare vinul de Purcari. Despre care nu ştiam mare lucru. Acolo în restaurantul cu boltă doamna Lidia s-a dovedit un bun ghid excelent. Mi-a stîrnit curiozitatea. Alături pliante care prezintă istoricul celebrei podgorii. Aşezat pe malul drept al Nistrului satul Purcari (raionul Ştefan Vodă) găzduieşte una dintre vinăriile devenite emblematice pe harta mondială a vinului. Podgoria Purcari are o tradiţie seculară fiind născută pe locul unei mănăstiri medievale unde călugării storceau struguri şi făceau o licoare devenită legendară. Începutul se leagă de cîţiva colonişti francezi rămaşi în Basarabia după războiul ruso-turc. Veneau din regiunea Bordeaux. Proprietarii podgoriei, prin vreme, au fost atît boieri moldoveni dar şi alţii de origine germană, rusă ori franceză. Aşa că prin 1878 casa de vinuri sărbătoreşte un adevărat triumf în cadrul Expoziţiei Mondiale de la Paris.
Atunci Negru de Purcari a obţinut prima medalie de aur la o expoziţie internaţională. Apoi este servit la mesele ţarilor şi regilor europeni. Podgoria basarabeană a devenit furnizorul oficial de vinuri al Casei Regale din România. M-am reîntors în Maramureş cu gustul vinului nobil care uneşte. S-a potrivit să citesc mai zilele trecute veşti bune din Basarabia. Celebra revistă britanică „The Economist” prezintă în una dintre recentele sale ediţii tipărite povestea de succes a vinurilor basarabene. Cunoscutul producător Purcari are acţiunile tranzacţionate pe Bursa de la Bucureşti într-un context în care, anul trecut, vînzările vinăriei au fost spectaculoase. Scrie revista britanică: „Moldova a trecut cu bine peste embargoul dictat de Rusia lui Putin, în 2013 cînd Chişinăul a semnat un acord de asociere cu Uniunea Europeană. Industria vinului din Moldova s-a reinventat. România şi Polonia au devenit clienţi de bază iar piaţa chineză s-a arătat interesată”. Producătorii de vin de la Purcari s-au gîndit şi la Anul Centenar. Sub deviza „Purcari uneşte” vinăria a lansat anul acesta un nou sortiment: „Maluri de Prut”. Dacă noi încă ne căutăm cadenţa cu cinstirea Centenarului vinarii basarabeni iată, ne dau o lecţie plină de emoţii. Campania Purcari îi îndeamnă pe românii de dincoace de Prut ca, la fiecare comandă de vin, să transmită un mesaj pentru fraţii din Basarabia: „Transmit un gînd străbun pentru ţara mea de dincolo de Prut. Prutul a fost şi va rămîne apa care uneşte două maluri cu inimă română. Vorbim aceeaşi limbă, avem aceeaşi credinţă, bem acelaşi vin.” Acolo în restaurantul cu boltă reprezentanţii Bibliotecii Judeţene „Petre Dulfu” şi distinsele doamne bibliotecare din Chişinău au convenit că unirea prin cultură este făcută. Iată, ne-a fost dat să închinăm o cupă din vinul unirii de la Purcari. Nu uit a mai spune că în Basarabia se află trei din cele mai mari galerii subterane din lume. După cîteva cupe de vin de Purcari unirea arată altfel. Adică arată bine! Hai noroc, fraţilor! In vino veritas!