Motorul ”turbo” folosit la accelerarea creşterii economice s-a ”forjat”, în condiţiile în care evoluţia ciclică a economiei semnalizează derapajele. În lipsa măsurilor de ”recalibrare” economică viabile pentru restabilirea echilibrelor, regresul este iminent.
Evoluţia economiei româneşti din perioada 2015-2017 e interesantă şi spectaculoasă. Nu-i de mirare că presa economică europeană a acordat spaţii largi procesului de creştere economică din România, dar şi efectelor probabile care s-ar putea manifesta în viitorul apropiat. Reuters titra pe la mijlocul lunii ianuarie 2018: ”avansul PIB-ului din România a depăşit toate aşteptările specialiştilor şi a avut loc în contextul creşterilor salariale…”, iar Bloomberg nota: ”… creşterile salariale au impulsionat consumul…”. România a fost vedeta Europei în 2017, înregistrând o creştere economică de 8,6%, potrivit opiniilor exprimate de mulţi economişti, români şi străini. Motorul creşterii economice a fost consumul, ca urmare a majorării veniturilor salariale.
Ciclicitatea dezvoltării economice
Studiile privitoare la ciclicitatea economică au fost iniţiate de către Francois Quesnay (Tabloul economic – 1759), aprofundate de către John M. Keynes (Teoria generală a folosirii mâinii de lucru, a dobânzii şi a banilor – 1936) şi continuate de B. Harrod, P. Samuelson. Fr. Pecroux ş.a. Fiecare dintre autorii enunţaţi şi-a adus contribuţia la identificarea factorilor de creştere, dar şi acelora de regres economic. Studiile pe această temă au în comun existenţa acţiunii neliniare şi neuniforme a factorilor de accelerare a creşterii economice, dar şi succesiunea şi repetabilitatea procesului, în cicluri. Cu alte cuvinte, după fiecare perioadă de boom, de avânt economic, vor urma: depresia, recesiunea şi criza economică. Ecartul temporal dintre boomul şi criza economică măsoară lungimea unui ciclu, ea fiind diferită în funcţie de abordările cauzale: 50 ani (Kondratiev), 10-12 ani (C. Juglar) sau 3-5 ani (Kietchen). Pe măsura globalizării economiilor, se constată o scurtare a lungimii ciclurilor, mergându-se către suprapunerea lor în timp: odată cu ieşirea dintr-o criză se intră într-o nouă depresie economică. Dintotdeauna fluctuaţiile ciclice au fost condiţionate de: funcţionarea economiei reale, gradul de intervenţie a statului, contextul geo–politic, echilibrul macroeconomic etc. Aceşti factori acţionează într-un sistem agregat, iar efectele lor temporale sunt anticipabile.
Inducerea recesiunii financiare
În România, ultima recesiune financiară s-a ”importat” din Vest şi s-a instalat la noi în 2009. În vara anului următor (25.06.2010), printr-o serie de măsuri fiscale şi sociale interne total neadecvate, fenomenul de recesiune a fost accelerat. Măsurile invocate au fost: creşterea TVA de la 19 % la 24% coroborată cu diminuarea salariilor din sectorul bugetar cu 25%. Mai mult, tot atunci a fost contractat un împrumut de 19 miliarde dolari cu FMI destinat susţinerii sectorului bancar (!). Clauzele contractului ne-au impus un pachet de reguli dure în procesul de finanţare a economiei, generând impact negativ asupra nivelului de trai. Depresia economică şi financiară a durat cam cinci ani. Începând cu anul 2015 se constată primele semne ale înviorării economice, urmate de avântul substanţial din anii 2016 şi 2017. Imboldul economiei a fost dat de sporirea consumului agregat.
Factorii creşterii economice
Aceiaşi analişti care lăudau creşterea economică din 2017 prognozează pentru 2018 o scădere a ritmului cu 3,5%, iar în 2019 cu 2%. Factorul care a impulsionat creşterea economică începând cu anul 2015 a fost consumul, cu un impact de 90%. Nu-i un secret pentru nimeni că acest motor al creşterii numit consum este ne-sustenabil. De ce?
1) Consumul nu poate creşte la nesfârşit.
2) Dacă etapa de avânt este însoţită de accelerarea fenomenului inflaţionist, veniturile vor fi erodate proporţional cu rata de creştere a preţurilor.
3) Creşterea preţurilor la un nivel dat al venitului conduce la scăderea nivelului valoric al consumului agregat.
4) Sporirea cantitativă a bunurilor provenite din importuri, pe fondul creşterii a ratei de schimb, accelerează inflaţia într-o spirală fără un orizont previzibil.
Posibila de-creştere economică din viitor
Deficitul investiţional, apatia procesului de creditare, rata redusă de atragere a fondurilor europene nerambursabile, discrepanţa veniturilor salariale din economia reală faţă de cele din sectorul bugetar, haosul fiscal, puseul inflaţionist, deficitul balanţei externe, iată doar câţiva dintre factorii care prefigurează o cădere însemnată a ritmului de creştere economică în 2018 şi perioadele viitoare.
Economia României se află într-o cumpănă: creştere sau de-creştere. Direcţia evolutivă depinde de seriozitatea, priceperea, responsabilitatea şi determinarea guvernanţilor în luarea măsurilor potrivite. Palierele de acţiune potrivite ar fi: dezvoltarea pieţei interne, reducerea importurilor, facilitarea accesului la credite, încurajarea investiţiilor directe, infuzia de capital prin investiţii publice, stabilizarea fiscală, condiţionarea salariilor plătite din bani publici de indicatorii de performanţă etc. Întrebare: au guvernaţii noştri capabilitatea de a gândi strategic?
Conf. univ. dr. ec. Vasile BÎRLE
Pentru mai multe analize marca Prodatacons, urmăriţi paginile economice ale cotidianului ”Graiul Maramureşului”, accesaţi www.prodatacons.ro sau vizitaţi pagina de Facebook Prodatacons.
