Sănătatea din România este la un pas de colaps. „Reforma sanitară improvizată” determină personalul medical şi auxiliar să nu mai asigure un act medical decent. Schimbările din ultima perioadă transformă angajaţii din spitale în persoane care prestează muncă în folosul comunităţii.
Lucruri care mergeau bine au fost date peste cap doar din dorinţa de a schimba ceva, de a arăta că „se face ceva”.
Măririle salariale promise şi acordate de actualul ministru al sănătăţii au fost minciuni. Nu toţi angajaţii din sistemul sanitar au primit bani în plus, ba din contră, infirmierii şi personalul auxiliar au primit salarii diminuate considerabil. Nu cred că în anul 2018 o familie poate supravieţui cu 1.400 de lei o lună întreagă, salariul unui infirmier de spital. Guvernanţii au limitat sporurile care de fapt erau generatoare de venituri suplimentare şi care motivau angajaţii să-şi efectueze ture în plus sau să accepte să muncească în condiţii cu risc crescut.
Situaţia creată de Ministerul Sănătăţii, cel responsabil să asigure condiţii decente pentru cei care contribuie la menţinerea stării de sănătate a populaţiei, îl transformă într-un gropar. Mulţi ani vor trece până când cei care guvernează vor înţelege că SĂNĂTATEA este bunul cel mai de preţ al unui popor. Implicarea medicilor în actul de prevenire şi promovare a sănătăţii este vitală, iar politica nu are loc în Sănătate.
Efectul creşterilor salariale promise: Zeci de mii de angajaţi din sistemul sanitar sunt în situaţia pierderilor din venituri!
La nivel declarativ, această primă măsură din Programul de guvernare PSD-ALDE a avut ca principal scop motivarea medicilor şi a asistenţilor medicali să rămână în spitalele din România. Medicii vor fi în continuare minţiţi să facă gărzi neplătite, dar asistenţii medicali cu siguranţă nu vor accepta să lucreze pe bani mai puţini şi în condiţii cu risc crescut de muncă. O reformă care se bazează pe promisiuni şi amăgiri niciodată nu va avea rezultate concrete.
O carieră de 40 de ani în Sănătate cu zeci de miniştri şi tot atâtea idei de reformă m-au adus la o concluzie simplă: Sănătatea este cenuşăreasa guvernanţilor. Când au nevoie de medici, aceştia se tratează în străinătate pe costuri mari pentru că la noi este gratuit.
Noua politică de trecere a Direcţiilor de Sănătate Publică ca un compartiment din subordinea Consiliului Judeţean este o altă “nenorocire” promovată de Ministerul Sănătăţii care nu va mai gestiona politicile de prevenire a îmbolnăvirilor şi programele naţionale de sănătate.
Totul va fi impus pe criterii politice fără a se ţine cont de pregătire sau un minim de competenţe şi rezultatele vor duce la imposibilitatea de a supraveghea starea de sănătate a populaţiei.
Gestionarea defectuoasă a vaccinurilor antigripale, a imunoglobulinei şi a altor medicamente face din Ministerul Sănătăţii un instrument politic de manipulare în masă. Medicii sunt cei care trebuie să gândească această schimbare pentru că sunt cei care o vor şi aplica. Politicul nu trebuie să intervină în reforma sanitară pentru că deja se văd rezultatele dezastruoase în urma directivelor date pe linie de partid: crize repetate de medicamente, programe de sănătate subfinanţate şi spitale manageriate politic până la faliment.
Am asistat recent la o “criză a imunoglobulinei” şi am trecut printr-o epidemie de gripă cu sute de morţi pentru care nimeni nu este responsabil, în condiţiile în care programele de sănătate şi cele de imunizare au fost gestionate unitar, la nivel naţional. Ce se va întâmpla în momentul, în care fiecare Direcţie de Sănătate Publică va fi gestionată la nivel local şi va deveni un simplu compartiment în cadrul Consiliului Judeţean? Legătura cu Ministerul Sănătăţii va fi întreruptă. Nimeni nu va mai avea niciun control asupra prevenirii îmbolnăvirilor, a programelor de sănătate, de Diabet, Oncologice, HIV-SIDA, asupra vaccinărilor sau a managemetului resurselor de medicamente.
Este nevoie de reformă în Sănătate, numai că aceasta trebuie foarte bine gândită şi analizată, adaptată la nevoile REALE din România.
(P)
