„Părăseşte satul, dar nu te lăsa părăsit de sat!”spune o vorbă înţeleaptă. Clădeşte-ţi viaţa, fă-ţi viitorul oriunde în lume, dar nu uita niciodată de unde ai plecat. Nu uita de bisericuţa de lemn din vârf de deal, în care ai fost botezat, de bătrâna şcoală, în care ai învăţat a scrie şi a socoti, de casa părintească şi de mama, care te aşteaptă lăcrimând în poartă, de tocana aburindă cu brânză şi jumări, care era odată „prânzul” perfect…Dar nu uita nici de opincile şi clopul pe care le purtai nealcoş/ă la joc în sat odată…
Acest „odată” a fost tare demult pentru deseşteni: acum mai bine de două decenii. De 20 de ani nu s-a mai făcut joc în sat. De 20 de ani, Deseştiul a tânjit după un joc la şură ca pe vremuri, când se făcea în fiecare duminică, chiar la câte două şuri în acelaşi timp, pentru că nu încăpeau într-una; atât de multe fete şi feciori erau, povestesc bătrânii satului. De sărbătorile de iarnă, noi, tinerii satului, am spart gheaţa şi am pus capăt acestui şir lung de ani pustii; am zis hotărâţi şi convinşi: „Facem joc de Bobotează!”Şi am făcut!
La sărbătoarea Fiilor satului, din octombrie 2017, comunitatea a înviat. S-a reaprins pofta de joc şi voie bună, care ardea mocnit în noi toţi. Prin „Spectacolul generaţiilor” am demonstrat că deseştenii pot fi uniţi prin dragostea faţă de tradiţiile lor. Am continuat în aceeaşi formulă cu Jocul de Bobotează, unde a fost invitat tot satul, de la mic la mare, de la tineri la bătrâni. Mulţumim celor care au răspuns afirmativ şi care ne-au onorat cu prezenţa…
Am creat o strânsă legătură cu cei care iubesc la fel de mult jocul şi horile ca noi, cu cei care au organizat demult jocul satului, pe ale căror urme călcăm cu mândrie.Vă mulţumim că ne-aţi încurajat, că nu ne-aţi lăsat singuri şi în semn de recunoştinţă, vă promitem că nu vom renunţa şi vom transmite mai departe zestrea pe care şi voi aţi moştenit-o la rândul vostru, ca în Deseşti să nu piară niciodată jocul şi horile!
Iar noi toţi, împreună, în frunte cu Vasile Verdeş, viceprimarul comunei, care ne susţine necondiţionat, şi cu intelectualii satului am înnodat o altă legătură, cea mai importantă dintre toate, cu Biserica. Îi mulţumim preotului Ioan Ardelean că este mereu alături de noi şi ne sprijină, iar expresia „nu se poate” este străină vocabularului său. Aşadar, am devenit o familie toţi, o familie care nu va putea fi dezbinată cu uşurinţă, o familie puternică, cu scopuri clar definite: să salveze satul şi tradiţiile lui, dar mai ales să întărească relaţia cu Dumnezeu şi Biserica. Această familie are în continuare uşa deschisă pentru cei care vor să fie ca noi… Doar împreună şi uniţi, vom reuşi!
Spuneam odată, într-un alt articol, că „bătrânii sunt aura satului”. Acum, voi spune din nou, fără teama de a mă contrazice, că şi tinerii sunt aura satului. Ei sunt speranţa, ei sunt viitorul. Noi toţi suntem! Noi, Feciorii şi fetele de pe Mara, pentru că aşa cum oricine poartă un nume, noi l-am ales pe acesta. Satele Mara, Deseşti şi Hărniceşti au tineri plini de viaţă, dornici să schimbe ceva. Feciorii şi fetele de pe Mara nu suntem doar noi, care constituim un ansamblu de mici copii, ci sunt toţi tinerii care ni s-au alăturat la Joc de Bobotează. Pe toţi ne uneşte dragostea pentru jocul pe care îl avem în sânge de când ne-am născut, cum îl are orice maramureşean adevărat. Chiar dacă fiecare ne vom asfalta propriul drum în viaţă şi ne vom împrăştia prin diferite colţuri ale ţării şi lumii întregi, promitem să ne întoarcem acasă, să continuăm ce am început şi să fim un exemplu demn de urmat pentru cei care ne prind din urmă.
De sărbători, toate drumurile duc…acasă! Ale noastre vor duce la Deseştiul nostru drag şi sperăm să ne adunăm cu toţii, împreună cu voi, pe 9 aprilie, la Jocul din a doua zi de Paşti, la Căminul Cultural Deseşti.
Măriuţa POP
