În 31 martie, se împlinesc 85 de ani de la naşterea poetului Nichita Stănescu. Readuc aminte că marele poet a fost în Maramureş, şi la Deseşti, de două ori: 1979 şi 1980. S-a legat de noi. Dar şi noi ne-am legat de el şi de poezia lui. Recent, am fost la Bucureşti. Am trecut prin Piaţa Amzei, unde a trăit poetul în ultima parte a vieţii. Am revăzut pe un perete basorelieful cu chipul lui, stropit cu grafitti. În curtea blocului, îi arăt doamnei Viorica copacul Gică, păstrând amintirea marelui său prieten.
Apartamentul în care a locuit Nichita este pustiu. Dezolantă stare. Îmi aduc aminte că în vara anului 1983 l-am întâlnit, pentru ultima oară, pe Nichita chiar în Piaţa Amzei. Era cu Dora şi purta costumul negru, în dungi. Mergea la Ambasada Japoniei, unde era premiat. Loc străin mi s-a părut acum acel spaţiu din Bucureşti. M-am gândit la Sala “Nichita Stănescu” din Deseşti, pe care am deschis-o în anul 1984. De atunci, este singurul popas din ţară care aminteşte de drumurile poetului.
Pe aici au trecut nume sonore ale poeziei româneşti. În preajma zilei luminoase, o delegaţie a Bibliotecii judeţene “Petre Dulfu” din Baia Mare, condusă de dr. Teodor Ardelean, directorul instituţiei, a ţinut să aducă un omagiu marelui poet. În semn de preţuire, a depus o jerbă de flori lângă portretul poetului, pictat de Iosif Hamza. Cel care scrie le-a vorbit celor veniţi cu florile în suflet despre şederea poetului în sat. Primarul Gheorghe Bohotici a ţinut să fie alături de noi, configurând rostul acestui spaţiu liric în viaţa comunităţii.
A mulţumit distinşilor oaspeţi, invitându-i la toamnă, la Deseşti, când vom cinsti cea de-a 40-a ediţie a Serilor de poezie “Nichita Stănescu”.
