În cadrul şedinţei extraordinare a Consiliului local Baia Mare, convocată din dispoziţia primarului municipiului Baia Mare, Cătălin Cherecheş, a fost adoptată prin votul unanim al consilierilor locali Declaraţia de Unire a României cu Basarabia.
Expunerile au fost prezentate public de către Cătălin Cherecheş, primarul muncipiului Baia Mare şi Cristian Niculescu Ţâgârlaş, consilier local.
Hotărârea de Consiliu Local şi Declaraţia de Unire cu Basarabia au fost iniţiate de toţi aleşii locali ai municipiului alături de primarul Cătălin Cherecheş.
Atât primarul municipiului Baia Mare, cât şi reprezentanţii grupurilor politice din Consiliul Local, în special grupul Coaliţiei pentru Baia Mare şi cel al PNL, dar şi consilierii PMP s-au arătat neplăcut surprinşi de refuzul celor 2 membri ai UDMR din Consiliul Local, viceprimarul Noemi Vida şi consilierul local Richard Kovacs, să semneze iniţiativa.
La finalul şedinţei, în discuţiile neoficiale a apărut ipoteza revocării din funcţie a viceprimarului UDMR, interpretându-se, de altfel în mod obiectiv, că refuzul reprezentanţilor UDMR este, in extenso, un afront la adresa intereselor statului român.
Pe de altă parte, nu înţelegem nici noi cu ce ar deranja UDMR dacă România şi-ar îndeplini misiunea istorică şi strategică de a se uni cu Basarabia, eliminându-se astfel o nedreptate istorică dureroasă pentru poporul român de pretutindeni.
Stimaţi reprezentanţi ai UDMR, declaraţia primarului municipiului Baia Mare Cătălin Cherecheş şi a consilierilor locali băimăreni pentru reunirea României cu Basarabia nu înseamnă anexarea Ungariei la România şi nici un afront la adresa comunităţii maghiare.
Vă prezentăm textul integral al „Declaraţiei de Unire” a Autorităţii locale a Municipiului Baia Mare.
DECLARAŢIE DE UNIRE
Acum 100 de ani, la 27 martie/9 aprilie 1918, Sfatul Ţării vota, la Chişinău, cu 86 voturi “pentru”, 36 abţineri şi 3 împotrivă, Unirea Basarabiei cu România. Anterior, acelaşi for decizional ales (Sfatul Ţării), la 23/24 Ianuarie 1918 votase independenţa Republicii Moldova şi separarea noului Stat de către Republica Federativă Rusia. Atât de mare era dorinţa de izbăvire istorică încât o „republică, e adevărat tânără, vota unirea la un regat.”
Noi, aleşii locali ai municipiului Baia Mare, cei care am trăit o experienţă istorică similară, dar într-o altă parte a românităţii, putem să înţelegem cel mai bine astfel de gesturi istorice, din perspectiva acelui simţ în plus pe care se ştie că îl avem, respectiv simţul istoric, care ne-a asigurat tezaurizarea zăcământului naţional şi a identităţii etno-culturale şi istorice.
Vechii greci credeau că omul gândeşte cu inima, iar latinii acreditau postulatul că „vocea poporului este vocea lui Dumnezeu.” Pe cale de consecinţă, noi cei de azi îi primim cu braţele deschise la sânul patriei-mamă, pe toţi aceia care mai simt româneşte.
Înaintaşii noştri care au înfăptuit Marea Unire, în cele 3 trepte (praguri) şi care au trăit deplin momentul erau preocupaţi de două gânduri: primul era acela dacă ei sunt vrednici de clipa istorică pe care o înfăptuiau, iar cel de-al doilea ne privea pe noi, pe strănepoţii lor, „pe cei de peste 100 de ani”, dacă îi vom înţelege şi le vom accepta alegerea făcută.
Convinşi fiind că nici unui copil nu îi este dat să-şi judece părinţii, astăzi, în anul festiv al Centenarului Marii Uniri, când avem binecuvântarea să ne întâlnim cu seninătate, cu Istoria, noi putem să le răspundem, într-un singur fel, confirmându-le şi repetându-le alegerea făcută atunci. Nu foloseşte nimănui, nici măcar acest exerciţiu de minimă imaginaţie istorică, dar contrafactual, putem să ne gândim ce ar fi însemnat Marea Unire de la 1 Decembrie 1918, fără Unirea Basarabiei şi fără Unirea Bucovinei? Oare ar mai fi avut loc? Scăpărările de geniu istoric pe care le-au avut liderii naţionali ai românilor au făcut ca la Alba Iulia, la 1 Decembrie 1918, fiinţa noastră istorică să fie întreagă, desăvârşită.
„Să ne arătăm vrednici de mărimea vremurilor ce trăim!”, îndemna un document unionist din Maramureş, la 11 noiembrie 1918. Această chemare ne rezonează şi nouă astăzi, determinându-ne să ne rostim Unirea şi declarându-ne solidaritatea deplină faţă de deciziile Consiliilor Raionale Locale şi Judeţene din Republica Moldova şi declararea Unirii cu teritoriul românesc al Basarabiei.
