Pentru a se deosebi de marele poet Ion Iuga din Săliştea de Sus, poetul Ion Iuga din Dumbrava îşi spune Lăpuşanu.
Reporter: Ne revedem după o lungă tăcere de la cartea de debut „Poeme pentru singurătate”. De ce ai scos pana din călimară?
Ion Iuga: “Am luat o pauză din cauza unor probleme de sănătate. Am mai scris, însă de atunci n-am publicat nimic.
– Ce ne poţi spune despre debut, mentori, prieteni, colaboratori?
– Am publicat prima poezie în revista “Steaua”, alături de alţi membri ai cenaclului Astra, condus pe atunci de Vasile Latiş, Ioan Filip şi Valentin Bilţ. Cu Iacob Oniga am fost coleg de liceu, el are 5 cărţi apărute – poezie şi proză.
– Care este condiţia scriitorului de provincie?
– Dacă profesorii noştri Vasile Latiş şi Ioan Filip ar fi trăit la Bucureşti sau Cluj, ar fi devenit academicieni, cred eu. Mi se pare dureroasă!
– Am înţeles că la cartea de debut ai avut temeri?
– Da, am avut îndoieli, dar am fost încurajat de prietenii din cadrul Cenaclului “Ioan Filip”: Paul Beldi Ladislau, Petrehuş Zorovavel, preotul Ovidiu Gâţ şi poeta Simona Pop.
– Ce amintiri ai din perioada cenaclului Astra?
– Îmi aduc aminte că într-o vară am mers la Mănăstirea “Sfînta Ana” de la Rohia unde ne-am întîlnit cu Ioan Alexandru şi cu Nicolae Steinhardt. Atunci poetul Ioan Alexandru mi-a reţinut o poezie şi mi-a publicat-o în revista “Luceafărul”. Acea întîlnire n-am s-o uit niciodată, s-a deschis o rază de lumină în faţa mea.
– Ce ne poţi spune despre a doua ta carte?
– Se întitulează „Viaţa dintre coperţi” şi cuprinde o culegere de poezii mai vechi, scrise în perioada 1977-2006, exceptînd ultima poezie, scrisă în 2017.
– Ce părere ai despre poezie? Se scrie poezie, se citeşte?
– Cunosc poeţi ce scriu mult, dar de citit se citeşte puţin. Lumea este prea ocupată ca să-şi poată permite momente de linişte, de pace sufletească, să poată găsi momente propice pentru citit.
