Învăţăm la şcoală că a fost unul, aprodul Purice, care, s-a întîmplat, să fie pe aproape cînd Ştefan Vodă al Moldovei, în bătălia de la Schei a căzut de pe cal. Inspirat şi devotat domnului s-a aşezat în genunchi, s-a făcut movilă în faţa lui Ştefan cel Mare, pentru ca voievodul să se suie pe cal. După care faptă Ştefan l-a boierit. Unii spun că de acolo se trage neamul movileştilor. El se chema Purice, nu pentru că ar avea vreo legătură cu insecta parazită, ci pentru că s-a jurat faţă de domnul ţării, ca slujitor credincios ce era, în corpul de gardă, cu făgăduinţa de a-i apăra viaţa. Era păzitorul domnului. În vremuri trecute trecerea de la un nume comun la un nume propriu, precum şi schimbarea numelui, erau în firea lucrurilor cînd omul primea spre pomenire numele sau porecla corespunzătoare unei isprăvi memorabile. Cînd Purice aprodul îl ajută pe domn să încalece făcîndu-se movilă, atunci domnul făgăduieşte după răsplată, să-i schimbe numele. „Sărace Purice, de oi scăpa eu şi tu, ţi-i schimba numele din Purice în Movilă”. Cu nostalgia acelor vremuri, cînd se ţinea seama de orice, cînd slujba era slujbă cronicarul îşi încheia pilduitoarea istorioară cu o pedagogică reflecţie morală: „Aşa trebuie şi acum să se afle slugi, să slujească stăpînului şi stăpînul să miluiască pe sluga sa”. Numai că schimbarea vremurilor a dus şi la schimbarea înţelesului termenilor. Dar şi a raportului dintre stăpîni şi slugi. Acum slugile îl miluiesc pe stăpîn. Altfel ele sînt lăsate la vatră. Aşa că singura cale de mărire este să te faci luntre şi punte (nu movilă) să poţi trece apa spre cîmpiile mănoase.
Numai că pilda legendarului aprod aplicată vremurilor de astăzi se aplică slugărniciei la nivel înalt. În plictisitoarea bătălie, pentru legile justiţiei aprodul are spate politic. Rolul domnului este luat de un partid care se ocupă mai puţin de ţară şi mai mult de frecuşurile pentru putere. Lumea se miră că nu se mai termină această bătălie politică care ne-a dus la exasperare. Nu doresc să mai văd la televizor (că unde în alt loc?) procurori şefi, miniştri, lideri politici care nu dau seama de ce întîrzie ţara. Mai rău ca unele trenuri. În rolul aprodului, în această vînzoleală care nu se mai termină, un confrate l-a distribuit pe ministrul justiţiei. Adică o slugă a puterii politice. Numai că omul acesta nu avea nici o nevoie să se facă movilă. Venea dintr-o demnitate sonoră, cea de rector. A ajuns ministru. Ce mărire nobiliară mai mare? Domnul ministru nu este aprod. Este o unealtă românească. Că nu se mai termină. Chiar, de ce a votat ministrul? Cînd putea să se abţină, aşa cum ar fi făcut orice om de bun simţ. Aşa că nici movilă pentru putere nu mai este domnul ministru ci o statuie de confuzii. Ce urmează după ce a pierdut meciul de la CSM? După priceperea mea partidul a fost deasupra carierei sale de om al legii. Spun specialiştii că nu a încălcat legea ci dreptul la demnitate. Din rector a devenit bufon. Pentru unii fostul rector, actual ministru este acuzat că este prea moale în relaţia cu procuratura. Cred că omul nu poate să mulţumească pe toată lumea ori să afle acele pîrghii pentru a schimba felul în care se împarte dreptatea în România. Ministrul este pus într-o situaţie delicată. Deoarece Coaliţia visează la un DNA propriu. Ţara este împărţită în două. Unii cu alţii, alţii cu unii. Cert este că din neamul aprodului s-a cam stins şirul de boieri. Au rămas doar slugii care au făcut legi pentru închinăciuni dar mai ales pentru foloase. Aşa ne-am împărţit în privilegiaţi şi firimituri.
