„Poetul Horia Bădescu dă o bătălie necesară acum, în acest secol. Întrebările sale, afirmaţiile sale sunt simple, esenţiale şi universale. El, acest străin, ne cere să ne declinăm identitatea… nu aceea de pe cartea de identitate, ci cea adevărată, ascunsă în noi, şi totuşi fără limite imaginabile. Şi repede, fără târguială, sub urgenţa urgenţelor şi a unei Istorii, care ne scapă”.(Gerard Bayo)
Scrisoare către Teohar
Se-ntoarce iarăşi vremea lui Fanar
în urma noastră se destramă zona
ce mai cafele beam la Arizona
e iarnă peste lume, Teohar!
ne binecuvânta atunci cu har
dintre ninsori întruchipând madona
nu ne păsa că ne rânjea Mamona
e iarnă peste lume, Teohar!
nici nu ştiam să ne urâm măcar
luceau pe noi cămăşile de raze
pruncul Iisus dormea-nfăşat în fraze
e iarnă peste lume, Teohar!
să punem sufletele în pahar
se-ntoarce iarăşi lumea lui Fanar.
De iuventute
Ascultă cum cântă întâile brume,
desmăţ de culori e-n copacii ursuzi,
acum te poţi pierde pe străzi fără nume,
e toamnă nebun de frumoasă la Cluj!
acum bate-n turnuri o oră regală
din vechi manuscripte vocabule ies
e-un ceas când oraşul în haine de gală
începe să cânte „sumus dum iuvenes”!
o stea poţi purta noaptea asta pe umeri,
poţi iubi, poţi vorbi cu prietenii duşi
poţi uita anii care se-adună la număr;
e toamnă nebun de frumoasă la Cluj!
Balada egoiştilor
Nu ne interesează că eşti trist
sub brumele din toamnele regale
în care încă mai rezişti;
acestea-s interese personale!
nu ne interesează răsunând
adânca scoică a tăcerii tale
nici iernile de mari singurătăţi;
acestea-s interese personale.
nu ne interesează că mai simţi
istoria cum te izbeşte-n şale;
capul plecat şi sabia vibrând
sunt pure interese personale.
nu ne interesează că pe gât
îţi pune moartea unghiile pale;
noi suntem fericiţi, surâzi
abstars din interese personale.
