Afirmaţia, de zilele trecute, că ţara merge într-o direcţie greşită nu-mi aparţine. M-am luat după rezultatele sondajelor, bazate pe declaraţiile persoanelor intervievate. După părerea mea, discutabile, irelevante şi subiective. Cînd vine vorba despre drumul ţării, sociologii trebuie să-şi finalizeze investigaţiile. Răspunsurile evazive şi lipsite de argumente temeinice denotă superficialitate şi lipsă de profesionalism. În spaţiul public nu e bine să ajungă informaţii eronate, în măsură să genereze confuzie şi derută. Cetăţenii interesaţi de mersul ţării vor să afle de la sociologi ce şi cum gîndesc românii şi dacă sînt sinceri în formularea răspunsurilor. Absenţa detaliilor şi explicaţiilor, care întîrzie, mă trimit în zona speculaţiilor. Cred că respondenţii din sondaje privesc evoluţia societăţii prin prisma propriilor vieţi, a problemelor personale sau ale familiei şi apropiaţilor. Cauzele frustrărilor sau mulţumirilor sînt numeroase şi greu de precizat. În prim-plan, cetăţenii situează nivelul de trai şi problemele de sănătate. Omul bolnav va fi preocupat mai degrabă de situaţia lui, nu de grija ţării. În timp ce nemulţumiţii vor continua să spună că ţara merge prost, cei care o duc bine vor avea altă părere. Pentru miile de asistaţi social, care stau cu mîna întinsă la mila statului, ţara înseamnă rai dulce şi grădină verde. Paradoxal, locurile de muncă stau în aşteptarea clienţilor, care nu se înghesuie să le ocupe. Păreri parţial obiective putem formula dacă depăşim limitele individuale şi lărgim orizontul de cunoaştere al societăţii. Aparent, vom ajunge la concluzia că în România se trăieşte bine şi ţara este înscrisă pe drumul bun. Prezenţa cartierelor rezidenţiale, de la periferia oraşelor, cu vile, nu case obişnuite, denotă prosperitate nu austeritate. Mulţimea celor care trec pragul spaţiilor comerciale, nu numai în preajma sărbătorilor, a turiştilor dispuşi să ia cu asalt, vara, iarna, muntele şi marea, traficul rutier insuportabil şi periculos, depozitele substanţiale din bănci ale pensionarilor, evenimentele de familie ţinute cu fast sînt indicii că societatea tinde să devină una de consum. Este lesne de înţeles că, prin banii împrumutaţi, ţara merge bine, dar pînă cînd nu se ştie. Inclusiv locuitorii din mediul rural declară pe propria răspundere că aşa bine cum este acum în România niciodată nu a fost. După spusele unora, mai ales că mănîncă sănătos şi ecologic. Cu toate acestea, astfel de răspunsuri duc la concluzia că majoritatea românilor nu percep evoluţia societăţii în profunzimea şi complexitatea ei. Am putea crede că românii sînt o naţie plîngăcioasă, veşnic nemulţumită, mereu tentată să-şi dorească mai mult, să spună că nu are, deşi are cam ce îi trebuie. Exemplele de familii lovite de sărăcie şi excesiv de mediatizate nu fac obiectul discuţiei. Oamenii trebuie să ştie să-şi poarte singuri de grijă, nu statul. Şi totuşi mersul ţării văzut doar prin nivelul de trai este profund greşit. Dacă luăm în calcul serviciile prestate de sistemul de sănătate şi educaţie, deficienţele din infrastructură, miile de hectare de teren agricol rămase pustii, defrişarea pădurilor, scăpată de sub control, scandalurile interminabile din politică, corupţia şi hoţia practicată la nivel înalt, evaluările negative ale României, făcute de instituţiile europene, avem motive să credem că o parte a ţării merge şi pe drumuri înfundate. De altfel, în ţară, sînt mai multe Românii, care se deplasează cu viteze diferite. Mă gîndesc la România rurală neluată în seamă de sociologi şi analiştii politici. Cum stau partidele politice în sondaje nu mă interesează, în schimb sînt interesat să aflu cum ar putea evolua în viitor satul românesc. Pentru care o direcţie greşită, pe termen mediu şi lung, echivalează cu dispariţia originilor societăţii şi poporului român. O posibilă tragedie naţională la care sociologii încă nu s-au gîndit să dea răspunsurile cuvenite. Dacă aş fi întrebat în ce direcţie merge ţara, răspunsul ar fi „nu ştiu”, depinde din ce unghi o privim. Cu toate interpretările sondajelor de opinie, două lucruri sînt sigure. Cîtă vreme nu stă pe loc, înseamnă că România există, iar opţiunea direcţiei în care vrem să meargă stă la îndemîna politicienilor şi întregii societăţi. Iar în cazul că se vor lăsa antrenaţi în scandaluri inutile, alţii nu vor evita să profite.
Prof. Vasile ILUŢ
