Cu o vreme în urmă, istoricul Adrian Cioroianu, pe o terasă din urbea de pe Săsar, mi-a făcut un portret în mişcare al lui Neagu Djuvara. Am reţinut o spusă a tînărului istoric: „sub privirea lui ştrengară de om inteligent, istoria şi istoriile căpătau o formă şi un conţinut”. Le vorbea profesorul Djuvara despre elite, nu despre masele care fac istoria. Îi dojenea pe studenţi: „Dragă, voi sunteţi nişte admirabili, dar ce să vă fac că nu citiţi?! Păi veniţi la un curs de elite şi ce elite în formare sînteţi voi dacă eu v-am dat trei cărţi şi voi aţi citit doar cîte una? Puneţi mîna şi citiţi! Asta este singura voastră salvare”. De atunci l-am înconjurat cu o simpatie dublată de curiozitatea de a-l cunoaşte. Nu mi-a fost dat, deşi am trecut razant pe lîngă o împrejurare. În schimb, i-am urmărit cărţile. În paralel, biografia fascinantă. Era un intelectual de fibră conservatoare, în care mă regăseam, dar şi un om de o sinceritate publică care-l făcea extrem de agreabil, cu un farmec care te urmărea. Era un om cultivat cum puţini mi-a fost dat să aud, urmare a unei educaţii de familie bună, într-o şcoală temeinică. Avea o libertate de gîndire care putea surprinde, o exprimare directă de care simţeai că ai nevoie. Aristocratul Neagu ne-a învăţat cum să ne purtăm firesc în lume, fiind un etalon al nobleţei spirituale. Şi cînd construia idei polemice, avea o exprimare prietenoasă, plină de respect pentru interlocutor. Teoria sa despre originea cumană a poporului român a iritat pe mulţi, dar nu a supărat pe nimeni. El polemiza cu ideile, nu cu oamenii. Spunea seniorul cu un prilej: ” ca să explicăm ce s-a întîmplat în 700 de ani de istorie, nu e rău să punem şi problema cum e făcut românul de Dumnezeu: din întîmplare, amestecuri, influenţe, Roma, dacii, cumanii, ce-o mai fi în amestecătura din care a ieşit românul, destul de uniformă”. Este un lucru aproape unic în Europa, spunea Neagu Djuvara „cînd mă gîndesc la diversitatea Franţei sau a altor ţări că la noi se vorbea, fără să existe unitate politică, aceeaşi limbă din Banat pînă în Basarabia. Era o minune”. O spune un intelectual de origine aromână, licenţiat la Sorbona, doctor în Drept la Paris. Face războiul din Basarabia, unde este rănit. Este trimis curier diplomatic la Stockholm chiar în dimineaţa zilei de 23 august 1944. În ţară, se schimbă orînduirea. Rămîne în exil. Ajunge în Republica Niger, unde va sta 23 de ani, în calitate de consilier diplomatic şi juridic în Ministerul Nigerian de Externe. Obţine doctoratul de stat la Sorbona cu o teză de filozofie a istoriei, sub îndrumarea lui Raymond Aron. După 1990, se întoarce în ţară, făcîndu-ne să cunoaştem şi să înţelegem un boier cu trăsături cavalereşti şi spirit marţial. Un domn de viţă nobilă. Un intelectual fin, reprezentînd istoria unei vieţi spusă cu eleganţă, francheţe, luciditate şi umor. Unii au văzut în el modelul unei lumi dispărute, lumea României interbelice, cu toate feţele ei, dar cu certul vector al evoluţiei, oprit nedrept de regimul roşu de import. Neagu Djuvara a fost trimisul ei printre noi, Dumnezeu i-a îngăduit să ne stea alături mai bine de un veac pentru a cunoaşte în direct ceea ce aflam din cărţi. De cînd mi l-a descris istoricul Cioroianu , mă bucuram să-l văd pe micul ecran, mă contaminam de buna lui dispoziţie, admiram manierele (inclusiv cum se îmbrăca) şi mă uimea curajul spuselor sale. Uimitor acest om, un personaj de roman baroc, nu şi-a diminuat, chiar hălăduind prin lume, fibra sănătoasă a patriotismului. La moartea tatălui, fiica Domnica mărturiseşte: ” Tata mă întreba: «Ştii ce îmi doresc mai mult în viaţă? Aş vrea să mă întorc în ţara mea». Şi s-a întors”. Ce este mai potrivit decît să te întorci în ţară după 45 de ani de pribegie şi să rămîi într-o Românie încă neaşezată, să ai încăpăţînarea de a spune în public adevărul despre lumea în care ai revenit. Unii au strîmbat din nas în legătură cu filozofia istoriei propusă de Conu Neagu. Între insulele salvatoare ale românilor s-a numărat cea a lui Neagu Djuvara. Măreţ personaj! O măreţie a simplităţii. Un aristocrat pe înţelesul tuturor. Încurajînd o atitudine critică asupra istoriei românilor, a trezit păreri contrare din partea unor istorici şi oameni politici. El şi-a făcut datoria: ne-a lăsat scrierile lui drept moştenire. La vîrsta lui, moartea a fost un protocol pentru marea călătorie. Din neam de boieri, cu o biografie fabuloasă, ne-a arătat măreţia simplităţii. S-a reîntors în România să dăruie, nu să primească. În România s-a simţit util. Era vremea roadelor. A spus multe tinerei generaţii. Care i-a dat sens reîntoarcerii acasă. Neagu Djuvara e risipit printre noi.
