În urmă cu trei ani, apărea în Baia Mare (Editura Enesis 2015) o carte despre Gheorghe Dăncuş alcătuită de harnicul şi priceputul folclorist, etnolog, Pamfil Bilţiu, o voce autorizată şi tenace în evaluarea obiceiurilor şi folclorului din Maramureş. Cine a fost Gheorghe Dăncuş? Autorul ne spune că numele lui închide „o personalitate complexă, în componenţa căreia se contopesc organic folcloristul şi etnograful, iniţiatorul şi conducătorul de instituţii culturale şi publicaţii periodice, omul politic şi gazetarul militant, cărturarul şi luptătorul dîrz pentru apărarea intereselor celor mulţi”. A fost o voce hotărîtă pentru a demasca atrocităţile regimului horthyst din spaţiul românesc alipit Ungariei prin odiosul Diktat de la Viena. S-a născut la 7 martie 1906 la Ieud. A dovedit strădanie faţă de învăţătură. Trăieşte atmosfera culturală din Sighet. Urmează Facultatea de Litere şi Filosofie la Universitatea din Bucureşti, unde are dascăli de mare prestigiu intelectual. De la Nicolae Iorga la Dimitrie Gusti, de la Ovid Densuşianu la Tache Papahagi. Participă la campania de cercetare de la Drăguş. Susţine licenţa cu Tache Papahagi cu un subiect de acasă: „Folclorul şi graiul satului Ieud”. Pamfil Bilţiu se dovedeşte a fi un bun cunoscător al vieţii şi activităţii personajului său aşa încît portretul lui Gheorghe Dăncuş este foarte bine conturat. Îi urmăreşte activitatea după întoarcerea în Maramureş. Este profesor de limba română la Şcoala normală de învăţători. Cu un grup de dascăli entuziaşti, printre care Mihai Maria, va semna la 1 martie 1932 actul de naştere al gazetei „Graiul Maramureşului”. Articolele sale criticau grupările politice de dreapta, atitudine care a fost sancţionată. Trece prin serioase încercări datorită convingerilor sale de stînga. Regimul horthyst îl condamnă la doi ani şi jumătate de închisoare „pentru defăimarea statului şi activitatea subversivă”. A fost sancţionat pentru că a publicat un articol „Dacismul în literatură” în care a reprodus integral poezia lui George Coşbuc „Decebal pentru popor”. Ca director al Muzeului Etnografic al Transilvaniei cariera de cercetător şi organizator al instituţiei a ajuns la apogeu. A perfecţionat muzeul, prin centralizarea colecţiilor, prin completarea patrimoniului muzeal şi păstrarea lui în condiţii adecvate. A revitalizat muzeul în aer liber. Aşa a achiziţionat o gospodărie din Berbeşti, Maramureş. Moartea survenită în 1967 îl prinde în funcţia de director al Muzeului din Cluj. Cîteva necrologuri au deplîns moartea prematură a lui Gheorghe Dăncuş. Au elogiat pasiunea şi hărnicia în promovarea valorilor româneşti, posibilitatea ştiinţifică şi exigenţa faţă de sine. M-a interesat mai ales în această izbutită carte profilul de jurnalist militant şi patriot. Autoportretul bine aflat de Pamfil Bilţiu explica totul: „În articolele mele din „Graiul” nu m-am ocupat niciodată de persoana sau de singuraticele partide politice, fiindcă nu sînt înregimentat în niciunul şi nu am nici un fel de obligaţie faţă de nimeni, ci am avut o atitudine generală de stînga, o atitudine neaoş românească”. A scris articole despre suveranitatea şi integritatea patriei, lupta pentru eliberarea Ardealului. A fost cinstit cu realitatea, fără a o cosmetiza. A apărat limba română în vremuri în care, toţi „domnarii de la oraşe şi sate” ocoleau limba neamului. Polemizează argumentat, cu cei care prezintă „poporul român, drept un popor nomad de păstori ai Peninsulei Balcanice”. Bibliografia scrierilor lui Gheorghe Dăncuş ne aduce aminte de viaţa şi activitatea unui cărturar maramureşean care trebuie cunoscute. Pamfil Bilţiu are meritul de a-l prezenta pe Gheorghe Dăncuş, cu obiectivitate, în toate etapele devenirii sale. Şi cum s-a raportat la mersul istoriei. Citind această carte, am aflat multe detalii din Sighetul interbelic, despre frămîntările politice şi sociale. Dar mai ales profilul unor personalităţi maramureşene în preajma cărora, în tinereţe, am avut şansa să stau şi eu. Aşa Pamfil Bilţiu ne-a dăruit o carte despre lumea interbelică a Maramureşului istoric în care personajul principal este Gheorghe Dăncuş. De memoria căruia mă leagă primele ştiri aflate de la nepotul său, distinsul cărturar Mihai Dăncuş, fost director al Muzeului Maramureşului din Sighetu Marmaţiei. Prin această documentată carte s-a deschis spre noi o necesară poartă, pentru cunoaşterea lui Gheorghe Dăncuş.
