Astăzi, concitadinul nostru, profesorul, omul de cultură şi preţuitul nostru colaborator, Ion Igna, împlineşte 80 de ani. S-a născut în Ardusat, lîngă râul Someş şi în vecinătatea simbolică a secularului arbore Ginkgo biloba, într-o familie cu cinci copii, trei băieţi şi două fete. Cu un străbunic matern, Vasile Grecu, dascăl şi învăţător, absolvent al Preparandiei din Oradea, dintr-o familie cu mare deschidere spre cultură, toţi copiii familiei Igna au ales calea învăţăturii. După absolvirea, la 16 ani, a Liceului Gheorghe Şincai din Baia Mare (1954), Ion a urmat Facultatea de Filologie din Cluj, Secţia de limba şi literatura română.
Şi-a început cariera ca profesor de limba română la liceul din Seini, dar calităţile sale intelectuale şi vocaţia de animator cultural au fost remarcate destul de devreme, în perioada de scurtă şi iluzorie liberalizare a regimului. A fost, rând pe rând, director al Bibliotecii judeţene (pe atunci, cu sediul în centrul vechi al Băii Mari), apoi a girat vreme de câţiva ani postul de director al Teatrului dramatic. Îmbogăţirea fondului bibliotecii cu carte rară, românească şi străină, datorează mult achiziţiilor din perioada directoratului său, după cum o serie de spectacole memorabile se leagă nemijlocit de alegerile sale, din timpul cât a fost director al Teatrului dramatic. Dar cea mai mare parte din viaţa sa activă, până la pensionarea din 2001, a îndeplinit funcţia de director al Muzeului judeţean Maramureş, multă vreme cu toate cele trei secţii ale sale: istorie, artă, mineralogie.
Nu a fost deloc simplu să slujeşti adevărata cultură în acei ani în care constrângerile ideologice erau omniprezente. Şi nici în timpul drasticelor limitări de ordin material, din primul deceniu de după 1989. Dar Ion Igna a ştiut să se înconjoare de colaboratori valoroşi. Legat prin afinităţi structurale de lumea intelectuală, a scriitorilor şi pictorilor trăitori aici (Mihai Olos, N. Apostol, Traian şi Mircea Hrişcă ş.a.), i-a sprijinit, atâta cât i-a stat în puteri, a scris despre cărţile lor, a vernisat expoziţii memorabile. Cu siguranţă, lumea culturală (poate şi cea politică!) a Băii Mari şi-ar găsi în condeiul său un evocator exact, savuros şi nediscriminator.
Marile lui „obsesii” culturale şi istorice au fost şi au rămas personalităţile culturale şi politice transilvănene, în rândul cărora locul privilegiat îl ocupă Vasile Lucaciu şi George Pop de Băseşti, amândoi trăitori pe aceste meleaguri. Despre ei, despre rolul esenţial pe care aceştia l-au jucat în trezirea conştiinţei naţionale şi în făurirea României moderne, Ion Igna a scris şi continuă să scrie. Nu e vorba de patriotism local, ci de un apel obligatoriu la memoria necontrafăcută a neamului. De aceea, paginile „Graiului” i-au fost întotdeauna deschise. O carte aflată în pregătire va cuprinde, cu siguranţă, şi aceste contribuţii. Nepoţii lui, de la Bucureşti şi Londra, au nevoie nu doar de un bunic iubitor şi ştiutor de multă carte, ci şi de unul care să le propună modele morale şi naţionale.
Cei 80 de ani, al căror prag îl trece astăzi, îl găsesc la fel de interesat, de sprinten la minte, de implicat în viaţa, nu numai culturală, a oraşului, ca întotdeauna. Cei care-i cunosc rectitudinea morală şi profesionalismul îl preţuiesc, iar în Consiliul de Onoare al municipiului Baia Mare, al cărui membru este, cuvântul său se face adeseori auzit.
Să-i dorim zile luminoase şi sănătate.
La mulţi ani, Ion Igna!
