Recent, în cadrul Zilei Culturii Naţionale, la Biblioteca orăşeneacă, peste 60 de elevi din clasele I-IV de la Liceul Tehnologic „Grigore C. Moisil”, coordonaţi de către înv. Sanda Sas şi Aurelia Gherman, au amenajat şi vernisat aici o inedită expoziţie cu opere ale geniului naţional şi universal, Voievodul Limbii române, marele Poet MIHAI EMINESCU. Copiii şi cadrele didactice au ales ca generic titlul „Pornii Luceafărul ca o mică stea”. În cadrul vernisajului s-au recitat poezii din lirica eminesciană: „Ce te legeni, codrule”, “Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie” ş.a.
La Biblioteca orăşenească am simţit fie doar şi pentru cîteva clipe că ne aflăm într-o lume mirifică de basm, ca-ntr-un labirint al cărţilor, cu toate mijloacele de informare, noi şi moderne. De la doamna bibliotecară, directoarea instituiţiei, Dana Ghiţiu, mare iubitoare de carte, am aflat că aici cartea este la mare căutare. A fost amenajată o expoziţie, care cuprinde aspecte din viaţa lui MIHAI EMINESCU şi poezii publicate de el înainte de a muri cu foarte puţin timp.
Iată şi cîteva lucruri mai puţin ştiute despre Mihai Eminescu: Poetul era un foarte bun înotător, capabil chiar de mişcări acrobatice şi trucuri în apă. A vrut să se călugărească. Pe 23 iunie, Eminescu i-a cerut lui Maiorescu să-l ducă la o mănăstire din Bucureşti şi să fie acceptat în rîndurile călugărilor. Citea cu voce tare ceea ce îi plăcea, mai ales poeziile, iar cînd scria se plimba prin cameră, declama, bătea cu pumnul în masă, făcea gălăgie şi se lua la harţă cu toată lumea care îl întrerupea. Se încuia în cameră zile şi nopţi întregi ca să citească şi nimeni nu putea să-i tulbure liniştea. Uita noţiunea timpului şi mai des a lucrurilor gospodăreşti. Nu acorda atenţie nevoilor personale. Salutul lui Eminescu era “Trăiască naţia”. Prietenii cînd îl întîlneau obişnuiau să i-o ia înainte şi îi spuneau “Trăiască naţia”, iar el răspundea atunci răspicat “Sus cu dînsa”.
