Ca toate partidele, PSD-ul este făcut de oameni şi se comportă după chipul şi asemănarea lor. Partidul a fost pe val în vremea lui Iliescu, cînd ţara mai avea clasă muncitoare, ţărănime şi electorat interesat să voteze partidul la alegeri. A pierdut din popularitate din cauza privatizărilor frauduloase, cînd tăvălugul inflaţiei şi al şomajului s-a abătut asupra economiei şi germenii corupţiei au prins rădăcini în rîndul liderilor de partid. Care în timp ce vărsau lacrimi pe umerii sărăciei au devenit putrezi de bogaţi. Într-un context conjunctural, determinat de eşecul guvernării CDR-iste, PSD-ul a revenit în forţă în intervalul 2000-2004, cu A. Năstase premier şi Iliescu preşedinte de ţară, la al doilea mandat. Spre dezamăgirea electoratului PSD-ist, cu Geoană şi Ponta în frunte, partidul a intrat în vrie şi a continuat să evolueze regresiv. La ora actuală, condus de un aventurier, partidul cu resurse umane erodate şi incompetente a ajuns în situaţia penibilă de a-şi devora premierii, fenomen denumit canibalism politic. Inocularea în mentalul opiniei publice a ideii că PSD-ul rămîne partidul cel mai mare şi mai tare din parcarea scenei politice este un fals promovat de liderii şi analiştii politici devotaţi partidului. Pentru a induce în eroare societatea, liderii PSD-ului confundă cu bună ştiinţă votanţii de ocazie cu puţinii membri de partid, posesori de carnete şi cotizaţie achitată la zi. În teritoriu, partidul se reduce la baronii locali şi personaje beneficiare de pe urma lui, alese sau numite în diverse funcţii. Cînd Ponta a dat bir cu fugiţii din partid şi guvern, în urma tragediei de la Colectiv, pesediştii trebuiau să fie în stradă, să-l susţină, pentru a-l convinge că nu are motive să-şi dea demisia. Atunci, în stradă, a ieşit opoziţia, nu falşii susţinători ai partidului. Precum alte partide şi PSD-ul a cîştigat alegerile numai datorită votului negativ, bazat pe principiul alegerii răului mic din două rele. Cu excepţia intervalului menţionat, cînd partidul a format singur guvernul, la celelalte alegeri cîştigate, niciodată nu a fost în stare să formeze o majoritate parlamentară confortabilă. Pentru a încropi o guvernare, gen alianţă, de fiecare dată s-a milogit la alte partide de buzunar, şi la parlamentarii minorităţilor, un soi de paraziţi ai societăţii. Partidul care în nenumărate rînduri a bătut palma cu UDMR-ul, inamic public al naţiunii române, nu trebuie să beneficieze de încredere. Cu mici excepţii, partidul a avut, are premieri şi miniştri slabi, timoraţi, fără personalitate şi principii, lipsiţi de viziune care nu sînt în stare să iasă din cuvîntul şefului. În absenţa unui program de guvernare, capabil să abordeze toate palierele societăţii, ultimele guverne pesediste au defilat exclusiv cu promisiuni legate de pensii şi salarii majorate.
Grav este că la masa PSD-ului, minciuna are scaun sigur şi rezervat. După ce Dragnea, anul trecut, a deschis punga cu bani publici, pentru întreaga lui clientelă politică, a trimis-o pe O. Vasilescu să ne aburească la televizor cu scheme sofisticate şi imposibil de înţeles. Cu premier scos cu forcepsul, preocupat să promoveze la Bruxelles tradiţiile româneşti, în loc să militeze pentru lucruri serioase, în comportamentul partidului nimic nu se va schimba. Dacă pesediştii acceptă ca Dragnea să-i ducă la ruină este problema lor şi alte partide au dispărut, fără ca cineva să le facă parastas. Nu în ultimul rînd, Dragnea ar trebui să ştie că România nu este PSD-ul, ţara aparţine românilor, nu lui Dragnea.
Prof. Vasile ILUŢ
