Biserica „Sfântul Anton” din Baia Mare a fost gazdă primitoare pentru conferirea titlului de Cetăţean de Onoare al Municipiului Baia Mare părintelui Simion Mesaroş. Distincţia a fost oferită în urma hotărârii Consiliului Local şi a Primarului Municipiului Baia Mare „cu smerenie şi recunoştinţă pentru dragostea dăruită comunităţii băimărene şi pentru efortul depus în susţinerea şi promovarea curăţeniei spirituale”, după cum spune diploma înmânată părintelui Mesaroş de însuşi primarul oraşului. Mesajul lui Cătălin Cherecheş a fost unul plin de emoţie şi simbolistică, numeroşii credincioşi băimăreni apreciind cuvântul rostit de edil la înmânarea titlului.
Evenimentul a fost deschis cu Sfânta Liturghie celebrată de către trei Ierarhi importanţi ai Bisericii Greco-Catolice – PS Alexandru Mesian (Eparh de Lugoj şi frate al părintelui Mesaroş), PS Vasile Bizău (Eparh de Maramureş) şi PS Virgil Bercea (Eparh de Oradea) – împreună cu un sobor de 20 de preoţi. Acordarea titlului de Cetăţean de Onoare al Municipiului Baia Mare pentru preotul Simion Mesaroş a făcut ca frumoasa Biserică Greco-Catolică „Sf. Anton de Padova” să devină neîncăpătoare pentru credincioşii băimăreni care au dorit să îl onoreze pe părinte. Multe dintre personalităţile şi oficialii Băii Mari au fost prezenţi la eveniment, remarcându-i pe Teodor Ardelean şi pe deputatul PNL dr. Viorica Cherecheş.
Cătălin Cherecheş, primarul municipiului Baia Mare: „Transmit astăzi, în această seară, împreună cu dumneavoastră, un mesaj simbolic din partea comunităţii noastre, din partea tuturor băimărenilor, din partea tuturor celor în numele cărora părintele Simion Mesaroş a vorbit, s-a rugat, a gândit, a lăcrimat… A fost pentru noi toţi, tineri sau mai puţin tineri, un model despre ceea ce înseamnă să lupţi din toată dragostea pentru Dumnezeu, pentru oameni, pentru dreptate şi pentru a duce lucrurile pe un făgaş al normalităţii, pe un drum drept. Am onoarea să vă ofer, din partea comunităţii băimărene, titlul de cetăţean de onoare al oraşului… Sunteţi de foarte multă vreme cetăţeanul nostru de onoare, dar am simţit că este momentul ca noi, comunitatea, să vă spunem şi în acest mod formal mulţumesc, pentru fiecare pas pe care l-aţi făcut pentru noi, pentru fiecare îngenunchere pe care aţi făcut-o în faţa lui Dumnezeu cu gândul la oraşul nostru, pentru faptul că ne-aţi adus aminte de fiecare dată cine suntem sau cine nu trebuie să fim şi pentru că ne-aţi insuflat întotdeauna lucrurile frumoase care trebuie să ne călăuzească în viaţă pe viitor.
De fiecare dată când am păşit aici, în Sfânta Biserică, am simţit trecutul dureros şi însângerat prin rugăciunea şi vocea părintelui şi m-am simţit luminat de tot ceea ce ne spune de fiecare dată prin cuvântul şi predicile sale, dându-ne speranţe pentru viitor.
Părintele ne vorbea despre comunism şi despre modul urât şi însângerat în care această perioadă a călcat în picioare tot ceea ce înseamnă spirit românesc şi creştin şi fiecare dintre noi credea că vorbeşte despre trecut.
De foarte multe ori, părintele vorbea, din păcate, şi despre prezent şi sper ca noi, cei tineri, să învăţăm din vorbele şi din rugăciunile părintelui, astfel încât viitorul să nu ne mai aducă aceeaşi durere.
Eu vreau să îi mulţumesc, pentru că a fost alături de mine, vreau să îi mulţumesc pentru că a fost alături de mulţi dintre dumneavoastră şi vreau să îmi amintesc nu cum păşeam aici, în Sfânta Biserică, aici în Baia Mare, ci poate cum păşeam împreună la biserica de la Gherla. Tot aşa cum îşi mai aduc câţiva aminte, oameni dragi ai comunităţii noastre, şi care cu foarte multă demnitate, cu foarte multă onoare şi cu foarte multă dragoste de oameni şi cu foarte multă dragoste de Dumnezeu, păşim de fiecare dată aşa cum am păşit şi în biserică, şi în puşcărie.
Noi ştim că Dumnezeu şi mamele noastre ne-au adus pe acest Pământ ca să facem bine, chiar dacă binele nu-ţi este de fiecare dată răsplătit, dar cea mai frumoasă răsplată, pentru mine, a fost întâlnirea cu părintele, acolo, la Biserica din Penitenciarul Gherla şi vă mulţumesc, părinte!
Vreau să înţeleagă cei tineri, ca mine sau mult mai tineri decât mine, că în această viaţă trebuie să luptăm cu demnitate şi să stăm în genunchi doar în faţa lui Dumnezeu şi a mamelor noastre, iar părintele este cel mai bun exemplu. Şi mai am o mare dragoste pentru părinte. Domnia sa vine dintr-un loc de unde îmi aduc de fiecare dată aminte de tatăl meu, din Ferneziu, acolo unde putem spune că este altarul Bisericii greco-catolice.
Altarul Bisericii greco-catolice, nu doar pentru noi, pentru băimăreni, ci poate pentru noi, pentru români, şi cu siguranţă că istoria va marca tot ceea ce s-a întâmplat în ultimii zeci de ani, mai ales în perioada grea, comunistă, acolo în Ferneziu, într-un mod simbolic, într-un mod frăţesc, într-un mod care, astăzi, unii îl înţeleg mai greu pentru că, din păcate, sufletul le este umbrit.”
Preot Simion Mesaroş: „Pentru conferirea acestei distincţii aduc mulţumire, în primul rând, domnului primar Cătălin Cherecheş şi Consiliului local Baia Mare. Această distincţie, care mă onorează foarte mult, nu se limitează strict la persoana mea, ci ea se datorează, în egală măsură, instituţiei în care am crescut, m-am format şi am activat – Biserica Greco-Catolică…”
De asemenea, Preasfinţitul Alexandru Mesian i-a mulţumit primarului Cătălin Cherecheş pentru oferirea acestei distincţii fratelui său şi a transmis salutul şi mulţumirile Arhiepiscopului Major al Bisericii Greco-Catolice, Cardinalul Lucian Mureşan.
Preotul Simion Mesaroş a fost hirotonit în anul 1973, de către Preasfinţitul Ioan Dragomir. Părintele Simion a activat ca preot clandestin timp de 17 ani, până la căderea Regimului Comunist. În tot acest timp, lucrând ca inginer de uzină, a făcut parte din mişcarea de rezistenţă a Bisericii Greco-Catolice, urmărit fiind pas cu pas de securitate, timp de 15 ani. Dosarul său de la securitate cuprinde însemnări din perioada 1974-1989. A fost unul dintre promotorii manifestării de la Casa de Cultură din data de 21 ianuarie 1990, când, după decenii de celebrări clandestine, preoţii greco-catolici au ieşit în public, pe treptele Casei de Cultură din Baia Mare, pentru a celebra Sfânta Liturghie. Timp de 15 ani, părintele a celebrat în aer liber, la Statuia Ostaşului Român din Baia Mare. S-a mutat apoi în biserica „Sfântul Anton”, construită sub păstorirea domniei sale. Timp de 10 ani, în perioada 1990-2000, a fost rector, dar şi profesor al Institutului Teologic „Ep. Dr. Alexandru Rusu” din Baia Mare. Şi-a continuat activitatea ca paroh al parohiei Sfântul Anton din Baia Mare, până la data de 13 iunie 2017, când, după o slujire de 44 de ani de preoţie, la vârsta de 75 de ani, a dobândit statutul de preot pensionar.
