De cîţiva ani, Academia Română participă activ la viaţa judeţului Maramureş, prin organizarea de activităţi culturale şi ştiinţifice în care sînt angrenaţi academicieni şi intelectuali de elită din judeţul nostru. Apropierea Academiei de spaţiul nordic de spiritualitate a avut efecte benefice, ne-a ridicat prestigiul, mai mulţi autori de cărţi culturale şi ştiinţifice din Maramureş fiind premiaţi de Academie, iar academicienii oaspeţi au fost cinstiţi cu titluri de instituţii universitare şi administrative maramureşene. Moartea preşedintelui Academiei Române, Ionel Valentin Vlad, fizician cu origini materne în Maramureş, lasă un loc gol pe care îl vom resimţi.
Va trebui ca relaţia de colaborare cu cel mai înalt for ştiinţific şi cultural al României să fie continuată, astfel ca Maramureşul să iasă din conul de umbră academică în care s-a aflat multă vreme, pentru a demonstra că Nordul ţării generează personalităţi care se pot consacra în domeniul cercetării, ştiinţei, culturii, literaturii şi sînt demne să facă parte dintre cei 181 de academicieni aleşi pe viaţă (acum sînt 12 locuri libere), din care 91 sînt membri titulari şi 90 sînt membri corespondenţi.
Academia nu este ferită de influenţe, apar mai ales la primirea de noi academicieni, criteriile de apreciere a caracterului de excepţie şi originalitatea contribuţiei candidatului în ştiinţă sau cultură fiind discutabile. Excelenţa în cercetare şi creaţie e mereu supusă opiniilor, la fel ca reputaţia candidatului. Au apărut indicatori de apreciere a producţiei ştiinţifice, numărul de citări în reviste monitorizate internaţional (Ionel Vlad a fost citat de 5 fizicieni de Nobel, pentru contribuţia la studierea luminii şi laserelor), indicatorii Hirsch şi datele scientometrice, dar, în cele din urmă, în Academie intră personalităţile consacrate, media de vîrstă a academicienilor fiind de peste 80 de ani. Rari sînt cei sub 60 de ani, cum este istoricul Ioan-Aurel Pop din Cluj.
Maramureşul produce oameni de valoare (erudiţi) care ar avea şanse să fie primiţi la cerere şi la propunere în Academia Română, prin votul secret a 2/3 din membri, pentru locurile vacantate (de regulă, prin moartea titularilor) din cele 14 secţii şi 3 filiale (Cluj, Iaşi, Timişoara). De asemenea, tineri acceptaţi după 1990 la universităţi de elită şi institute de cercetare din Occident, la un moment dat, ar putea să prezinte 12 contribuţii majore (cărţi, articole, studii, invenţii) şi să devină academicieni, aceasta fiind consacrarea supremă în ţară. Recent, Papa Francisc a acceptat să fie membru de onoare al Academiei Române, ca „prieten al poporului român”.
Prin tradiţie şi statut, academicienii nu participă direct la viaţa politică a ţării, ci sînt independenţi faţă de ideologii şi partide. Dar Academia nu este indiferentă la evenimentele de pe scena publică şi reacţionează prin publicarea de studii, articole, strategii, elaborate de cele 60 de institute şi centre de cercetare în tot atîtea domenii, propunînd soluţii în economie, calitatea vieţii, juridice, socio-umane, agrosilvice, ortografie. Academia se implică din proprie iniţiativă în problemele societăţii, sau la solicitarea autorităţilor.
Pe vremea comuniştilor, în Academie au intrat oameni pe criterii politice, dar după 1990, s-a instaurat şi aici democraţia, iar finanţarea se face din fonduri de la stat. Academicienii beneficiază de anumite stipendii. De-a lungul celor 150 de ani de existenţă a Academiei Române, au ajuns academicieni oameni care „n-au scris nimic”, dar au fost şi personalităţi respinse scandalos (Eugen Lovinescu, iar astăzi, Andrei Marga). Soţii Ceauşescu, Manea Mănescu şi Suzana Gîdea au fost excluşi post-mortem, după Revoluţia din 1989.
Legătura Maramureşului cu Academia Română se face prin Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu” din Baia Mare, unde există un Fond documentar de carte academică, apărută la Editura AR.
